Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan – „partida independenţei” ţăranilor iobagi din Transilvania
De cele mai multe ori ne confruntăm cu întrebări legate de această răscoală, deoarece nu se prea mai studiază iar informaţiile se pierd şi rămân frânturi pe care ne este mult mai greu să le aducem apoi într-un un tot unitar sau din contră, ceea ce este deja clasificat să fie dat la o parte, pentru că s-au descoperit noi surse de abordare a evenimentului.Iată întrebările la care vom încerca să răspundem: cum a fost posibilă această revoltă? Cine au fost conducătorii? De ce nu a avut răscoala o finalitate pozitivă? De ce nu va accepta Horia amnistia generală acordată de împărat?
Suntem în a doua parte a secolului al XVIII-lea, pe scena modială se petrec schimbări la nivelul conceptelor de gândire, bazat pe filozofia iluministă, clar şi a modelelor de guvernare: apariţia despoţilor luminaţi.
La celelalt capăt al lumii, în SUA, se încheia, cu un an înainte, Războiul de independenţă. În anul 1783, decembrie, la Versailles se recunoştea independenţa coloniilor engleze din America, după doi ani de la capitularea trupelor engleze la Yorktown (1781).
Vom vedea cum răscoala din Transilvania s-a încheiat tot în decembrie, dar cu un rezultat diferit.
Situaţia iobagilor români era umilitoare în Transilvania, pe lângă dijma pe care o dădeau nobililor şi clerului, ei plăteau taxele şi impozitele pentru stat. Deşi Maria Tereza printr-un decret din 1769, reduce zilele de muncă la două pe săptămână, nobilii nu vor pune decretul în aplicare. Pe lângă aceastea se adăugau şi unele restricţii civile: trebuiau să aibă o îmbrăcăminte specifică, nu aveau voie să se căsătorească fără acordul stăpânilor, nu puteau să aibă arme.
Pe fondul acestor nemulţumiri la 31 octombrie 1784 s-au adunat circa 500-600 de ţărani în biserica din Mesteacăn, chemaţi de către Crişan. Răscoala era plănuită pentru anul 1785, dar din motive neştiute a început mai devreme, se prea poate ca guvernul transilvănean să fii aflat de planurile revoltei.
Am putea afirma că revolta ar fi putut fi acceptată tacit de către împăratul Iosif al II-lea, recunoscut ca monarhul cu idei liberale.
În favoarea acestei afirmaţii aş aduce unele argumente consemnate: cunoaştem faptul că Iosif al II-lea dorea eliberarea iobagilor români, în anul 1781 a dat decretul de concivilitate prin care desfiinţa sistemul celor trei naţiuni privilegiate, înfiinţarea a cel puţin 70 de şcoli pentru români, ceea ce nu se întâmplase, deoarece guvernul din Transilvania nu era de acord cu educarea „valahilor”. Vizitarea Ardealului de două ori până la izbucnirea revoltei, 1773, 1783 ( va mai face o vizită în 1786), consemnările documentelor arată faptul că împăratul austriac se interesase în special de soarta românilor.
Simpatia era reciprocă, deoarece şi românii transilvăneni aveau un adevărat cult pentru împărat considerat un „al doilea Traian”( în Sibiu, hotelul la care a stat va purta numele de „La Împăratul Roman”). Acest cult este văzut şi în momentul izbucnirii revoltei, întrucât Crişan le-a spus că, Horia venise cu porunca împăratului ca ei să meargă la Alba şi să se înarmeze.
Alte două argumente ar fi:
• Nerespectarea decretelor impuse de el în Transilvania, aplicate în alte provincii ale imperiului (Moravia, Boemia, Silezia);
• Călătorile lui Horia la Viena, din ultima se întorsese în mai 1784.
La întrunirea cu împăratul, Horia i-ar fi spus că se vor răscula împotriva nobililor unguri iar împăratul a răspuns: „ Thut Ihr das” ( faceţi aceasta!)
Mişcarea se va extinde în Hunedoara, Ţara Haţegului, comitatul Sibiului (3 comune), în cel al Aradului, Clujului ( 18 comune). Poate răscoala ar fi cuprins tot Ardealul, dacă nu se încheia un armistiţiu de opt zile, timp suficient ca guvernul să-şi regrupeze forţele şi să trimită petiţii în ţară cum că împăratul nu era de acord cu mişcarea românilor.
După unele lupte câştigate de răsculaţi sunt înfrânţi la Michăleni( 7 decembrie ) şi Câmpeni (12 decembrie). Astfel, Horia decide să oprească revolta, dându-şi seama că nu vor izbuti.
Horia nu acceptă amnistia generală acordată de Iosif al II-lea iar pe capul celor trei conducători se va fixa o recompensă de 300 de galbeni. Horia plănuia să plece la Viena, dar este trădat şi el şi Cloşca de ţăranii dintr-o comună, Râul Mare [ iar sfârşitul vă este cunoscut] şi Crişan în cele din urmă este prins tot de ţărani şi predat autorităţilor.
Aşadar, răscoala nu putea avea o finalitate pozitivă, din cauza manipulării ţăranilor, consecinţa lipsei de educaţie, neexistenţa unui grup şcolit care să-i organizeze pe răsculaţi şi să prevadă acţiunile duşmanului ( ceea ce se va întâmpla în revoluţia franceză), lipsa resurselor etc.
Cei trei conducători Horia ( Vasile Nicola), Cloşca (Ion Oargă) şi Crişan ( Giurgiu Marcu), cel mai probabil, cunoşteau să scrie şi să citească, posedau o oarecare avere, erau respectaţi în satele lor, se înţelege că erau lideri carismatici care puteau să-şi impună punctul de vedere.
Totuşi, după răscoala celor trei se desfiinţase iobăgia, prin actul din 22 august 1785.
(sursaScrieLiber.ro)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu