Casa fără pereți
Este un bungalou, o casă mică, primitivă și totuși futuristă în același timp, construită din grinzi stivuite parcă la nesfârșit. La final a rezultat un loc total atipic, unde totul poate fi orice: scaun, pat, perete, fereastră.
Ideea aparține studioului de arhitectură Sou Fujimoto Arhitects și are ca punct de plecare versatilitatea lemnului. În arhitectura convențională găsim lemnul în construcții, sub forma structurilor de rezistență și a grinzilor, dar și ca pereți, podele, tavane, mobilă, uși și ferestre. Designerii japonezi s-au gândit să facă drumul invers, spre esență. Au pus lemnul sub o singură formă care să întruchipeze toate întrebuințările sale. Este de fapt o împletire a filosofiei cu arhitectura, privind lemnul în esența lui.
Grinzile din lemn de cedru folosite la construcție au un impact deosebit. Ele trec dincolo de ideea de lemn și devin existență în sine. Fiecare latură a grinzilor are o lățime de 35 cm, dimensiune care se potrivește cu corpul uman. Astfel, pe ele se poate dormi, se poate sta, se poate trăi. Este o întoarcere la esență pe care numai cultura japoneză o poate face, o poate gândi. Este lemnul simbol, așa cum piatra sau floarea de cires devin simbolul grădinii.
În casa din grinzi nu există nici un loc cu destinație clară. Nu se poate spune aceasta este podeaua, acesta este tavanul, uite, aici avem pereții. Locul care a fost podea, poate deveni scaun sau pat. Totul poate fi privit din perspective diferite, nivelurile sunt relative, iar oamenii reinterpretează spațiul în funcție de necesitățile momentului.
Aici, regulile convenționale ale arhitecturii sunt anulate. Nu există nici planuri, nici un punct de stabilitate. Și toate acestea numai datorită versatilității lemnului. Nici un alt material nu ar putea fi supus atâtor transformări iluzorii. Pentru că nici un alt material nu poate fi construcție, structură de rezistență, izolație, mobilă și finisaje în același timp.
