Ne apropiem de Marea Translaţie ?
Data de 21 decembrie 2012 a fost aşteptată cu un imens interes de către milioane de oameni din întreaga lume. Aceasta a fost faimoasa zi despre care tradiţia Maya a afirmat încă de acum mai bine de 5000 de ani că va marca sfârşitul unui vast ciclu de existenţă al omenirii. Au fost destul de mulţi cei care au interpretat aceasta ca pe o profeţie a Apocalipsei sau ca pe un moment extraordinar de trecere bruscă spre altceva, dincolo de care faţa lumii se va schimba radical. Iată însă că nu s-a întâmplat nimic de genul acesta, iar ziua de vineri 21 decembrie 2012 a fost – cel puţin în aparenţă – o zi ca oricare alta. A avut totuşi loc ceva deosebit în acea zi, a avut ea vreo semnificaţie obiectivă mai importantă, ori să se fi înşelat oare mayaşii, iar toate acestea nu au fost decât poveştile naive ale unui popor primitiv ?
Înainte să ne grăbim să le dăm dreptate celor care spun că dintotdeauna oamenii au făcut tot felul de profeţii apocaliptice fanteziste, merită să privim ceva mai de-aproape la nivelul realizărilor tradiţiei mayaşe. Dacă vom cerceta puţin, vom afla că poporul mayaş a fost poporul antic care a descoperit funcţiile exponenţiale în matematică, putând astfel să calculeze numere foarte mari şi să obţină rezultate absolut excepţionale în domeniul astronomiei. Cea mai interesantă realizare astronomică a mayaşilor se referă la înţelegerea ciclului de modificare lentă a poziţiei axei de rotaţie a Pământului, numită în limbajul ştiinţific actual „precesie” şi care durează aproape 26.000 de ani. Faimosul calendar Maya este cel mai precis calendar tradiţional, având o precizie comparabilă cu calculele moderne cele mai performante. Acest calendar a putut să calculeze eclipsele solare şi lunare în avans pentru câteva mii de ani ! De asemenea, mayaşii aveau cunoştinţe exacte despre Calea Lactee şi mişcarea planetelor. De exemplu, aveau un calendar pe care îl foloseau pentru a indica deplasarea şi eclipsele planetei Venus, iar acest calendar a înregistrat – potrivit unor analize de ultimă oră efectuate de NASA – o eroare de doar câteva ore pentru o perioadă de 6000 de ani. Celebrul calendar mayaş este un sistem de măsurare a timpului ce cuprinde o perioadă de mai multe cicluri, de câteva mii de ani fiecare. Ultimul mare ciclu mayaş calculat a început pe 13 august 3114 î.Hr. şi s-a încheiat - aşa cum spuneam – pe 21 decembrie 2012. Având în vedere multiplele realizări vizionare pe care le-au demonstrat mayaşii, ce semnificaţie ar putea avea aşadar data de 21 decembrie 2012 ?
Dincolo de toate speculaţiile care s-au făcut, interpreţii acestei tradiţii au explicat că aceasta nu înseamnă în nici un caz sfârşitul umanităţii, ci doar începutul unor transformări radicale ale planetei Pământ.
Este semnificativ să remarcăm faptul că şi alte tradiţii spirituale ale umanităţii au indicat de mii de ani că această perioadă în care ne aflăm acum reprezintă finalul unui vast ciclu temporal şi începutul altuia, net superior. Amintim aici de previziunile tradiţiei chineze I Ching, de cele ale tradiţiei tibetane Kalachakra, de cele egiptene, ale indienilor Hopi, precum şi de cele din tradiţia vedică. Calendarul vedic, de exemplu, a anunţat încă de mii de ani faptul că această perioadă actuală reprezintă sfârşitul epocii de maximă decadenţă spirituală (Kali yuga), şi începutul epocii de transformare şi înălţare în lumina divină (Satya yuga). Astfel, iniţiaţii mai multor căi spirituale au anunţat încă de foarte mult timp că acum, în zilele noastre, este pe punctul să înceapă în mod concret „Înălţarea”, „Ascensiunea” sau „Marea Translaţie”.
În paralel cu toate acestea, tot mai mulţi oameni de ştiinţă prezintă în ultima perioadă rezultate care confirmă faptul că pe planeta noastră au început să apară într-adevăr anumite transformări cu totul ieşite din comun, aşa cum vom prezenta în continuare. În faţa concluziilor care rezultă, unii cercetători afirmă că va urma ceea ce a fost denumit ca „Trecerea în a patra dimensiune”.
În primul rând, oamenii de ştiinţă afirmă că în 21 decembrie 2012 toate planetele sistemului nostru solar s-au aliniat între ele, iar planul lor s-a suprapus peste planul Galaxiei noastre, Calea Lactee. S-a produs de asemenea alinierea exactă a Pământului, Soarelui şi constelaţiei Pleiadelor cu Centrul Galaxiei. La această dată s-a încheiat ciclul precesional de 25.920 ani, numit şi ciclu cosmic minor sau an platonician, în care axa polilor Pământului a ajuns din nou să se alinieze perfect pe direcţia pe care se află quasarii din centrul galaxiei noastre, quasarii fiind corpuri cereşti care emit o frecvenţă deosebit de intensă şi de elevată de energie cosmică. Tot acum s-a încheiat şi un ciclu cosmic major, de 108 milioane de ani, în care sistemul nostru solar, a încheiat o jumătate din mişcarea sa de revoluţie în jurul Soarelui Central al Galaxiei, ceea ce face să se producă pentru sistemul nostru solar aşa-numitul „Salt Galactic”, adică trecerea printr-o zonă electromagnetică nulă, ce poarta denumirea de Centură Fotonică.Consecinţa care decurge de aici este aceea că aceste alinieri au început să genereze un fenomen de rezonanţă cosmică foarte puternică, ceea ce va face ca planeta Pământ să intre într-o stare vibratorie complet diferită sau, altfel spus, planeta a început să realizeze un salt cuantic fără precedent în istoria sa… Centura Fotonică emanată din centrul Galaxiei ocupă o imensă regiune din spaţiu şi degajă o intensă radiaţie electromagnetică, atât în spectrul vizibil, cât şi în cel al luminii invizibile de înaltă frecvenţă, incluzând şi spectrul razelor X. Acest fenomen a fost descoperit în 1961, deci cu mai mult de 40 ani în urmă. Cu toate acestea, informaţiile nu au fost făcute publice decât cu mult mai târziu, şi numai unui număr mic de oameni. Sistemul nostru solar trece prin această Centură de două ori la fiecare 25.920 ani, iar această traversare durează cam 2000 ani. Este destul de dificil de prezis exact când va avea loc şi intrarea Pământului în Centura Fotonică, având în vedere ca Centura are oscilaţii neregulate, dar datele estimative indică finalul anului 2012 ca fiind cel mai probabil în acest sens.
Se pare că Soarele a început deja să fie influenţat, ceea ce explică furtunile solare aflate în creştere în ultima perioadă şi care vor avea un maxim în 2013, conform specialiştilor de la NASA. Soarele nostru trece acum prin schimbări uriaşe, ce au început încă de prin anul 1990. Au apărut imense şi numeroase erupţii solare (jeturi de plasmă şi raze x), care
uneori se îndreaptă şi către planeta Pământ, parcurgând cele 93 milioane de kilometri care ne despart şi perturbând serios câmpul magnetic terestru (care este principalul scut al Pământului în faţa radiaţiilor solare). Un studiu al Dr.-lui Mike Lockwood, realizat în Rutherford, California, în cadrul “Appellation National Laboratories”, despre activitatea solară a evidenţiat că faţă de anul 1901, câmpul magnetic al Soarelui a crescut într-un mod uimitor, ajungând acum să fie cu 230% mai puternic. Specialiştii de la NASA afirmă de asemenea că Soarele înregistrează cea mai ridicată activitate din 1940 încoace. Gregg Braden, un cunoscut geolog, cercetător ştiinţific şi scriitor american, a arătat că studiile realizate indică faptul că Soarele nu mai are polaritate magnetică, aspect ce începuse să fie evidenţiat încă din anul 1999 de către sondele spaţiale Voyager. Soarele are acum un „câmp magnetic stabil”, ce scade însă foarte rapid. Şi în ultimul timp, satelitul Ulysses, care ia probe pentru NASA, a detectat că în cazul Soarelui, câmpul magnetic nu mai are Pol Nord şi Pol Sud. Acest câmp s-a schimbat enorm, acum devenind omogen. Nu s-a dat nici o explicaţie ştiinţifică şi, bineînţeles, totul a fost ascuns de public. Mai mult, satelitul Soho a evidenţiat că Soarele răspunde în mod cu totul anormal la impactul cu corpuri cosmice, cauzând erupţii de 30-35 de flame (protuberanţe de foc), lucru care înainte nu se întâmpla.
uneori se îndreaptă şi către planeta Pământ, parcurgând cele 93 milioane de kilometri care ne despart şi perturbând serios câmpul magnetic terestru (care este principalul scut al Pământului în faţa radiaţiilor solare). Un studiu al Dr.-lui Mike Lockwood, realizat în Rutherford, California, în cadrul “Appellation National Laboratories”, despre activitatea solară a evidenţiat că faţă de anul 1901, câmpul magnetic al Soarelui a crescut într-un mod uimitor, ajungând acum să fie cu 230% mai puternic. Specialiştii de la NASA afirmă de asemenea că Soarele înregistrează cea mai ridicată activitate din 1940 încoace. Gregg Braden, un cunoscut geolog, cercetător ştiinţific şi scriitor american, a arătat că studiile realizate indică faptul că Soarele nu mai are polaritate magnetică, aspect ce începuse să fie evidenţiat încă din anul 1999 de către sondele spaţiale Voyager. Soarele are acum un „câmp magnetic stabil”, ce scade însă foarte rapid. Şi în ultimul timp, satelitul Ulysses, care ia probe pentru NASA, a detectat că în cazul Soarelui, câmpul magnetic nu mai are Pol Nord şi Pol Sud. Acest câmp s-a schimbat enorm, acum devenind omogen. Nu s-a dat nici o explicaţie ştiinţifică şi, bineînţeles, totul a fost ascuns de public. Mai mult, satelitul Soho a evidenţiat că Soarele răspunde în mod cu totul anormal la impactul cu corpuri cosmice, cauzând erupţii de 30-35 de flame (protuberanţe de foc), lucru care înainte nu se întâmpla.
De asemenea, foarte puţini oameni sunt avizaţi în legătură cu cercetările care se fac în Academia Naţională Rusă de Ştiinţe, din Siberia, mai precis în Novosibirsk. Aceşti cercetători au înregistrat şi ei date evidente care indică faptul că au loc modificări energetice în întregul nostru Sistem Solar. Ei au ajuns la concluzia că singurul lucru posibil care ar putea cauza toate acestea este plasma strălucitoare ce pătrunde în Sistemul nostru Solar şi care influenţează în primul rând Soarele. Această energie ce vine din afara sistemului solar a început să aprindă plasma heliosferei în partea sa frontală, care a devenit deja de 10 ori mai luminoasă, mai strălucitoare. Această energie a pătruns şi în Soare, care la rândul său o răspândeşte acum în întregul Sistem Solar, saturând spaţiul interplanetar. Astfel , toate planetele primesc acum un supliment mare de energie . Toate acestea se întâmplă în acelaşi timp şi toate duc la un crescendo unde va avea loc o schimbare bruscă. Cu alte cuvinte, vom ajunge în punctul când, vom fi atât de departe în noul nivel de energie încât va fi o expansiune bruscă a armonicii lungimii de undă pe care o emite Soarele. Această creştere de energie emisă va schimba natura de bază a întregii materii din Sistemul Solar. Cercetătorii ruşi sunt preocupaţi de faptul că aceste modificări solare pot afecta în mod dramatic planetele.
Conform datelor înregistrate de către cercetătorii Academiei ruse şi de către cei de la NASA, câmpurile magnetice şi luminozitatea planetelor sunt în schimbare. Astfel :
-planeta Venus, şi-a crescut luminozitatea cu 250% şi a suferit schimbări atmosferice substanţiale în mai puţin de 30 de ani.
- Jupiter a ajuns să aibă o încălzire foarte puternică şi o creştere a luminozităţii norilor de plasmă cu peste 200%. Încărcătura energetică este atât de înaltă încât chiar există un tub vizibil de radiaţii ionizate care s-a format între această planetă gigantică şi luna sa, Io. Acest tub de energie luminoasă este chiar foarte vizibil şi în fotografiile realizate. Câmpul magnetic al lui Jupiter s-a dublat. Pata roşie („ochiul” lui Jupiter), care este de fapt o furtună cu caracter rotaţional, a început din anul 1997 să se rotească invers.
-Forţa câmpurilor magnetice de pe Uranus şi Neptun creşte tot mai mult, iar strălucirile lor atmosferice sunt de asemenea în creştere. Aceste planete par să fi avut inversarea recentă a polilor magnetici, aspect constatat de sonda spaţială Voyager 2 care, când a trecut pe lângă Uranus şi Neptun, a sesizat că polii nord şi sud aparenţi ai acestor două planete erau vizibil contrabalansaţi.
-Saturn a înregistrat în ultimii 20 de ani o abruptă descreştere în viteza de rotaţie şi o creştere a radiaţiilor X la ecuator.
-Pe Mercur s-au descoperit calote de gheaţă neaşteptate, însoţite de o intensificare a câmpului magnetic, aspecte care sunt cu totul neobişnuite pentru o aşa zisă “planetă moartă”.
-Marte are şi ea o încălzire globală, furtuni puternice şi topiri de calote glaciare polare, iar atmosfera marţiană devine vizibil mai densă decât a fost înainte.
-Pe Pluto s-a înregistrat creşterea cu 300% a presiunii atmosferice, deşi această planetă se îndepărtează de Soare…
-De asemenea Luna Pământului dezvoltă o atmosferă. S- constatat că în jurul Lunii s-a format un strat de Na de 6000 km altitudine, care nu exista înainte.
Referitor la schimbarea de paradigmă şi la situaţia planetei Pământ în această perioadă de tranziţie, docto
rul Aleksei N. Dimitriev, membru al Academiei de Ştiinţe din Siberia, a constatat că numărul cataclismelor naturale a sporit în mod spectaculos, fenomen ce pare să fie în directă legătură cu activitatea crescută a Soarelui. Realizând studii comparative, el a evidenţiat că între 1963 şi 1993 numărul total al catastrofelor naturale (uragane, taifunuri, inundaţii, tsunami, cutremure) a crescut cu 410%. În mod similar, studiile realizate de un alt cercetător, dr.Michael Mandeville, evidenţiază că activitatea vulcanică de pe Terra a crescut cu aproximativ 500% din 1975, iar activitatea seismică a crescut cu 400% faţă de 1973. Un alt aspect constatat este acela că în atmosfera Pământului, la nivelele sale superioare, gazele de hidroxid (OH) formează acum un strat nou, care nu exista înainte şi care nu este legat de încălzirea globală sau de emisiile de clor-fluor-carbon. Toate aceste aspecte adunate sunt mult mai mult decât simple modificări ale Pământului. Din ce în ce mai mulţi cercetători sunt de părere că în următorii 10 ani, planeta noastră Terra şi vecinii săi îşi vor ajusta chiar şi structurile moleculare.
rul Aleksei N. Dimitriev, membru al Academiei de Ştiinţe din Siberia, a constatat că numărul cataclismelor naturale a sporit în mod spectaculos, fenomen ce pare să fie în directă legătură cu activitatea crescută a Soarelui. Realizând studii comparative, el a evidenţiat că între 1963 şi 1993 numărul total al catastrofelor naturale (uragane, taifunuri, inundaţii, tsunami, cutremure) a crescut cu 410%. În mod similar, studiile realizate de un alt cercetător, dr.Michael Mandeville, evidenţiază că activitatea vulcanică de pe Terra a crescut cu aproximativ 500% din 1975, iar activitatea seismică a crescut cu 400% faţă de 1973. Un alt aspect constatat este acela că în atmosfera Pământului, la nivelele sale superioare, gazele de hidroxid (OH) formează acum un strat nou, care nu exista înainte şi care nu este legat de încălzirea globală sau de emisiile de clor-fluor-carbon. Toate aceste aspecte adunate sunt mult mai mult decât simple modificări ale Pământului. Din ce în ce mai mulţi cercetători sunt de părere că în următorii 10 ani, planeta noastră Terra şi vecinii săi îşi vor ajusta chiar şi structurile moleculare.
Cercetătoarea americană Barbara Hand Clow este convinsă că în perioada actuală planeta noastră intră din ce în ce mai mult într-un spaţiu fotonic, care va slăbi considerabil toate câmpurile noastre magnetice şi electrice. Într-adevăr, conform datelor ştiinţifice înregistrate, un aspect care se produce deja de ani buni este slăbirea câmpului magnetic al Pământului. În legătură cu aceasta, cercetătorul american Gregg Braden afirmă că prin măsurători geofizice s-a estimat că pe o scală de la 1 la 10, câmpul magnetic al Pământului era în anul 1996 cam în dreptul valorii de 1,5 din maximul magnetic înregistrat vreodată pe Pământ (deci extrem de scăzut). Aceasta a făcut ca balenele de exemplu, care simţeau de obicei foarte clar aceste linii magnetice şi le foloseau pentru migraţie, să eşueze pe ţărm, ceea ce nu s-a mai întâmplat înainte. Apoi, pentru că poziţia liniilor magnetice ale Pământului s-a modificat ca o consecinţă a scăderii câmpului magnetic terestru, păsările au început să apară în zone care nu făceau parte din traseul lor de migraţie şi chiar să se rătăcească. Un alt aspect semnificativ este acela că în 1990, hărţile aeronautice folosite de avioane pentru aterizarea pe aeroporturi au trebuit să fie schimbate în întreaga lume, pentru că cele vechi nu mai erau bune, iar astăzi liniile magnetice sunt atât de instabile, încât acum hărţile magnetice trebuie verificate foarte des pentru a se asigura că sistemul de ghidare funcţionează corect.
Conform datelor înregistrate de sateliţi, cum ar fi cele ale lui Oersted, lansat în 1999, sau de către satelitul Maxat, lansat în 1980, se pare că asistăm chiar la deplasarea polilor magnetici tereştri. Poziţia Polului Nord magnetic a migrat deja cu câteva sute de km în ultimele decade. Mai mult, se apreciază că aceste transformări ale magnetismului terestru au ajuns în stadiul în care este iminentă chiarinversarea polilor magnetici. Studiile geofizice evidenţiate de către Gregg Braden arată că acest gen de fenomene nu este totuşi nou pentru planeta noastră, ci că în ultimii 4,5 milioane de ani au avut deja loc aproximativ 40 de inversări ale polilor. Aceste înregistrări geologice sunt poate cel mai bine evidenţiate în straturile de gheaţă din Antarctica şi Groenlanda. S-a măsurat că inversările polilor au loc cam o dată la aproximativ 13.000 ani, adică de două ori într-un Mare Ciclu Cosmic de 26.000 de ani. Din dovezile geologice reiese că ultima inversare a avut loc în urmă cu aproximativ 13.000 ani, ceea ce indică iminenţa repetării acestui fenomen.
Pe de altă parte, este deja destul de bine cunoscut faptul că frecvenţa vibratorie a Pământului a început să crească vertiginos începând cu anul 1980. Această frecvenţă (numită „Schumann” sau „bătaia de inimă a Pământului”) avea în 1980 valoarea de 7,83 hz (cicli pe secundă) şi era considerată o constantă fizică, fiind folosită ca atare în diverse domenii ştiinţifice sau militare. În anul 1996 această frecvenţă a ajuns însă la valoarea de 9 Hz şi a continuat de atunci să crească. Această creştere are loc în etape ciclice ce respectă paşii de creştere specifici şirului lui Fibonacci. Se pare că acest lucru nu este întâmplător pentru că şirul lui Fibonacci reprezintă printre altele o expresie a Armoniei Universale prin aceea că raportul a doi termeni succesivi este întâlnit peste tot în desfăşurarea naturală (minerale, plante, animale, oameni), fiind tocmai de aceea considerat un raport esenţial al echilibrului dintre dimensiuni , valoarea acestui raport fiind denumită „Numărul de Aur” (1,618033…). S-a calculat că la finalul anului 2012 această frecvenţă a Pământului va ajunge la 13 Hz.
Corelat cu creşterea obiectivă a frecvenţei de vibraţie a planetei Pământ s-a avansat chiar ipoteza că până şi timpul real al zilei se scurge mai repede, ajungând acum ca cele 24 de ore pe care avem impresia că le trăim într-un ciclu complet zi/noapte să corespundă cu numai 16 ore din ceea ce acest ciclu însemna ca durată înaintea începerii acestei ridicări a frecvenţei de vibraţie planetară. Această accelerare a timpului este percepută destul de acut de marea majoritate a oamenilor, motiv pentru care auzim din ce în ce mai multă lume semnalând problema lipsei de timp. Se estimează că timpul se va accelera chiar şi mai mult, până când odată cu spaţiul va translata într-o altă dimensiune, într-un alt sistem de referinţă spaţiu-timp !
Gregg Braden indică faptul că la puţin timp după finalul anului 2012, magnetismul (aflat în descreştere) şi frecvenţa Schumann (aflată în creştere) îşi vor atinge valorile lor limită. Bradden denumeşte această perioadă „Trecerea prin punctul zero”. Atât Gregg Braden cât şi alţi cercetători spun că exact în acea perioadă de limită a parametrilor Pământului vor surveni anumite fenomene care acum ne apar ca fiind uluitoare.
De asemenea şi iniţiaţii anumitor căi spirituale spun că vor surveni transformări planetare extraordinare, care deja au început. Ei spun că planeta Pământ va translata în planul eteric, adică în planul paralel de vibraţie imediat superior celui fizic. Tradiţiile spirituale afirmă că lumea fizică-materială este doar aspectul cel mai grosier al realităţii, dincolo de care există încă multe alte dimensiuni superioare. Dealtfel, cel puţin din punct de vedere teoretic, şi ştiinţa actuală acceptă faptul că Universul poate exista având şi alte coordonate spaţiu-timp chiar mult mai complexe decât cele din lumea noastră. Dacă toate acestea se vor produce, se poate spune că aceste transformari vor face posibilă accesarea mult mai uşoară a altor dimensiuni existenţiale paralele. Evaluând uriaşele transformări care se vor produce există anumite estimări ce indică faptul că cele mai importante transformări vor fi de ordin subtil-energetic, cam în proporţie de 75%, iar transformările concret-fizice, evidente pentru oricine, vor fi de aproximativ 25%.
Se poate aşadar constata că pe planeta Pământ au început deja transformări excepţionale şi se estimează că în zona planetei Pământ va fi o concentrare energetică uriaşă, cum nu a mai fost niciodată în istoria terestră. Se poate spune că Terra va fi literalmente îmbăiată în aceste energii. În opinia mai multor cercetători, fotonii Centurii vor exercita o multiplă şi uriaşă influenţă asupra materiei terestre, ceea ce va conduce în timp la un gen de fluorescenţă a tuturor corpurilor.
Întreaga viaţă vine de la Soare, iar acum Soarele îşi modifică în mod accelerat activitatea. Aşa cum au constatat cercetătorii, consecinţele acestui fapt se răsfrâng şi la nivelul biosului, influenţând inclusiv ADN-ul. Dr. Berrende Fox a observat că, de 20 de ani, oamenii au început să se schimbe la nivel celular, iar unii chiar şi-au dezvoltat noi lanţuri în
structura ADN-ului, fapt observat prin teste de sânge. Mai mulţi cercetători estimează că ADN-ul uman este pe cale de a fi reprogramat şi că se vor activa încă 10 lanţuri de ADN prin rearanjarea şi activarea anumitor gene neutilizate în prezent. Structura ADN va ajunge conform acestor cercetători să aibă 12 componente active. Ştiinţa de până acum a considerat că ADN-ul are în structura sa pe lângă cele două componente active şi mai multe gene ce păreau inutile, aşa-zis „de umplutură” sau „gene balast”. Se pare însă că de fapt acesta a fost până acum doar un material genetic ce rămăsese într-o stare potenţială, încă neactivată şi că acum se apropie momentul deplinei sale activări. Această activare se realizează tocmai datorită multiplelor transformări de ordin cosmic şi energetic în care este actualmente integrată planeta Pământ. ADN-ul are un rol de receptor foarte fin, ca o antenă pentru aceste energii foarte mari care vin spre noi şi care sunt totodată şi foarte elevate ca frecvenţă de vibraţie. Frecvenţele genomului uman şi ale ADN-ului sunt foarte înalte, având vibraţii foarte fine şi tocmai de aceea ADN-ul este considerat uneori ca fiind un fel de structură de lumină condensată. Ca urmare a acestei treziri a ADN-lui din starea de potenţialitate, fiecare persoană de pe planetă se poate spune că este supusă la o încărcare (activare a ADN-ului) care va avea ca efect global un salt în evoluţia umanităţii !lAceste transformări energetice sunt astfel într-un mod semnificativ corelate cu creşterea numărului de raportări de fenomene paranormale din ultimii ani. Se ştie deja că printre copiii care s-au născut după anii 1980 au apărut aşa-numiţii copii indigo, curcubeu şi de cristal, copii ce se distingeau net de cei din generaţiile anterioare prin nivelul lor mult ridicat de inteligenţă şi chiar prin diferite abilităţi considerate ca paranormale. Aşa cum descriu prestigioasele reviste „Omni”, „Nature” şi „Science News”, în ultimii ani s-au născut în toată lumea sute de mii de copii cu abilităţi paranormale din ce în ce mai mari, aspecte ce sunt chiar foarte bine documentate ştiinţific. Se poate spune că aceste profunde şi fundamentale transformări energetice planetare se propagă astfel şi în conştiinţele oamenilor urmând să influenţeze din ce în ce mai mult evenimentele sociale, economice şi politice care vor urma.
structura ADN-ului, fapt observat prin teste de sânge. Mai mulţi cercetători estimează că ADN-ul uman este pe cale de a fi reprogramat şi că se vor activa încă 10 lanţuri de ADN prin rearanjarea şi activarea anumitor gene neutilizate în prezent. Structura ADN va ajunge conform acestor cercetători să aibă 12 componente active. Ştiinţa de până acum a considerat că ADN-ul are în structura sa pe lângă cele două componente active şi mai multe gene ce păreau inutile, aşa-zis „de umplutură” sau „gene balast”. Se pare însă că de fapt acesta a fost până acum doar un material genetic ce rămăsese într-o stare potenţială, încă neactivată şi că acum se apropie momentul deplinei sale activări. Această activare se realizează tocmai datorită multiplelor transformări de ordin cosmic şi energetic în care este actualmente integrată planeta Pământ. ADN-ul are un rol de receptor foarte fin, ca o antenă pentru aceste energii foarte mari care vin spre noi şi care sunt totodată şi foarte elevate ca frecvenţă de vibraţie. Frecvenţele genomului uman şi ale ADN-ului sunt foarte înalte, având vibraţii foarte fine şi tocmai de aceea ADN-ul este considerat uneori ca fiind un fel de structură de lumină condensată. Ca urmare a acestei treziri a ADN-lui din starea de potenţialitate, fiecare persoană de pe planetă se poate spune că este supusă la o încărcare (activare a ADN-ului) care va avea ca efect global un salt în evoluţia umanităţii !lAceste transformări energetice sunt astfel într-un mod semnificativ corelate cu creşterea numărului de raportări de fenomene paranormale din ultimii ani. Se ştie deja că printre copiii care s-au născut după anii 1980 au apărut aşa-numiţii copii indigo, curcubeu şi de cristal, copii ce se distingeau net de cei din generaţiile anterioare prin nivelul lor mult ridicat de inteligenţă şi chiar prin diferite abilităţi considerate ca paranormale. Aşa cum descriu prestigioasele reviste „Omni”, „Nature” şi „Science News”, în ultimii ani s-au născut în toată lumea sute de mii de copii cu abilităţi paranormale din ce în ce mai mari, aspecte ce sunt chiar foarte bine documentate ştiinţific. Se poate spune că aceste profunde şi fundamentale transformări energetice planetare se propagă astfel şi în conştiinţele oamenilor urmând să influenţeze din ce în ce mai mult evenimentele sociale, economice şi politice care vor urma.
Pentru a evidenţia acest salt care este pe cale să se producă în conştiinţa umanităţii este semnificativ să remarcăm un studiu realizat de către Encicopedia Britanică ce a descoperit că întregul volum de cunoştinţe al umanităţii măsurat în biţi de informaţie, începând cu Sumer (civilizaţie ce a existat cam prin anul 4000 î.e.n.) şi până la anul 1900 (deci o perioadă de 6000 de ani) s-a dublat în intervalul 1900 – 1950, deci în doar 50 de ani. Mai mult, în următorii 20 de ani acest volum de cunoştinţe s-a triplat, iar aceeaşi cantitate de date a fost din nou asimilată de omenire în doar cei 10 ani care au urmat, din 1970 până în 1980. În prezent ritmul egalării celor 6000 ani de progres menţionaţi mai sus sunt egalaţi din ce în ce mai repede, fiind acum aproximaţi cam la o singură lună ! Ca un exemplu semnificativ, să ne amintim că acum 50 de ani un computer era o maşinărie mare cât o cameră, iar pentru a stoca o cantitate de date ce ar încape astăzi pe un cd obişnuit de 700 mb erau folosite voluminoase memorii cilindrice magnetice. Însă, aşa cum ştim, chiar şi cd-urile sunt deja tot mai puţin folosite, iar datele memorate pe sute de cd-uri pot fi acum înregistrate pe un simplu stick. Se poate calcula că în 50 de ani capacitatea de stocare a datelor a crescut de 1 miliard de ori. Însă această accelerare se produce în mai toate domeniile vieţii ! Transpunând aceste date într-o expresie grafică, obţinem o curbă exponenţială ascendentă, în care diagrama logaritmică ce transpare din dinamica mai tuturor domeniilor vieţii umane arată că însăşi schimbarea se accelerează. Această realitate poate fi asimilată cu un veritabil salt ce provine din acumularea cantitativă şi care conduce către o nouă treaptă calitativă a conştiinţei umane.
Astfel, corelând aspectele menţionate mai sus, se estimează că în ceea ce priveşte fiinţa umană, după anul 2012 se va produce un proces amplu de rearmonizare a frecvenţelor de vibraţie ale trupului cu frecvenţele arhetipale din Univers. Va creşte frecvenţa universului lăuntric al fiinţei umane, aspect ce va fi resimţit ca o stare de înălţare, denumit uneori ca o „ridicare la cer”. Cei care vor rezista acestor procese vor avea acces în mod aproape spontan la trăiri foarte elevate de ordin spiritual, cum ar fi menţinerea la voinţă pentru lungi perioade de timp a unor stări supra-mentale profunde, aspect anunţat pentru viitor încă de acum aproximativ 70 de ani de către marele iniţiat indian Sri Aurobindo. Starea supra-mentală este o stare de transcendere a minţii discursive obişnuite şi implicit a individualităţii egotice. Este o stare în care cunoaşterea se realizează prin intuiţie şi percepţie directă. Vor exista astfel un număr mult mai mare de genii decât în prezent, iar în general oamenii îşi vor putea accesa cel puţin 20% din potenţialul cerebral, ceea ce reprezintă cu mult mai mult faţă de procentul mediu de 5% din capacitatea cerebrală pe care îl folosim în prezent. Oamenii vor putea să-şi alchimizeze cu uşurinţă potenţialul creator prin transmutarea sa în energie şi vor realiza apoi cu uşurinţă sublimarea acestei energii în frecvenţe foarte rafinate ale conştiinţei. Se vor putea activa mult mai uşor centrii de forţă (chakrele). Se va putea realiza cu uşurinţă vindecarea feluritelor afecţiuni prin captarea directă de energie în structura vitală. Reglarea imunitară va fi mult mai eficientă. Ciclul veghe/somn va fi diferit în sensul că vom dormi mult mai puţin, cam 2-3 ore pe noapte. Va creşte foarte mult durata de viaţă şi se va trezi o largă gamă de puteri paranormale cum ar fi telekinezia, levitaţia sau teleportarea. Relaţiile interumane vor fi altele, corespunzătoare unui nivel de conştiinţă superior. Vor fi realizate cu mult mai mare uşurinţă comunicări telepatice. Percepţia asupra Timpului şi Spaţiului va fi mult mai complexă. Din punct de vedere spiritual este important de ştiut că pe măsură ce accedem la un plan superior de vibraţie, dorinţele şi gândurile se împlinesc tot mai uşor, ele nemaifiind „frânate” de învelişul greoi al materiei.
“Ascensiunea” fiind însă destul de bruscă şi puternică, este posibil ca mai ales cei cu vibraţii joase ale conştiinţei să se confrunte cu un efort destul de serios de adaptare, ale cărui simptome ar putea fi : – migrene, ameţeală, palpitaţii, simptome specifice răcelii (febră, transpiraţie, dureri osoase etc.), slăbiciune sau crampe musculare, respiraţie greoaie, oboseală nejustificată, modificări în sistemul limfatic şi imunitar, nelinişte, depresii, stres, senzaţia trecerii unui curent electric prin creier şi coloana vertebrală, vise intense. Cei cu vibraţii negative foarte joase, ce încă se complac de exemplu în stări de răutate încrâncenată, ură atroce, perversitate sau egoism exacerbat nu vor rezista transformării sau cu alte cuvinte, pur şi simplu vor muri.
În faţa acestor perspective uimitoare care este posibil să ne aştepte chiar foarte curând, ne punem în mod firesc întrebarea „Cum putem face faţă acestor transformări majore ? ” Pentru a oferi un răspuns la aceasta, este semnificativ să remarcăm faptul că – atât din perspectiva tradiţiilor spirituale, cât şi din perspectiva unor recente studii ştiinţifice – modul în care noi, ca fiinţe umane, ne acordăm în mod fundamental la frecvenţa pulsatorie a Pământului se realizează în principal tocmai prin Emoţiile noastre. Emoţia însăşi poate fi într-o anumită măsură cuantificată ca fiind o vibraţie şi con
form unor cercetări realizate la Institutul Hearth Math din SUA încă din anul 1993, semnalul vibraţional al Inimii noastre, ca sursă a emoţiilor, este chiar mult mai puternic decât cel al creierului. Aceasta explică foarte bine de exemplu ceea ce intuitiv se spune de foarte multă vreme că este esenţial „să pui suflet în ceea ce faci” pentru că altfel totul devine sec şi ineficient. Cercetările au mers mai departe şi în anul 1996 s-a descoperit faptul uimitor că aminoacizii ce formează dublul helix al ADN-ului sunt activaţi sau dez-activaţi în funcţie tocmai de Emoţiile noastre ! O emoţie pozitivă, de iubire de exemplu, potenţează reacţia genetică din ADN, pe când o emoţie negativă o inhibă. S-a demonstrat chiar experimental că o puternică convingere emoţională benefică, pozitivă are un efect de vindecare uimitor de rapid şi eficient. Aceasta este calea de a ne armoniza şi eleva în primul rând pe noi înşine şi apoi, prin influenţă, calea de a armoniza tot ceea ce ne înconjoară. În acest context putem înţelege într-un mod mult mai obiectiv de ce cu adevărat Iubirea este calea ce poate oferi starea de Armonie în lume. Tradiţiile spirituale au pus mereu accentul pe Înţelepciunea Inimii, pe Iubire ca şi Cale de unificare între oameni şi apoi de unificare a acestora cu Natura şi cu întregul Univers. Tradiţia spirituală amerindiană afirmă că Circuitul Sacru prin care ne acordăm cu natura porneşte din inimile noastre, care sunt într-o relaţie tainică de legătură cu sufletul planetei mamă-Pământ, care la rândul său e în relaţie cu spiritul Soarelui, care este legat de spiritul Universului însuşi. Nu ne rămâne decât să constatăm că ştiinţa zilelor noastre confirmă aceste afirmaţii pas cu pas. Din păcate însă societatea actuală pune mai mereu accentul pe cunoaşterea intelectuală, iar astăzi puţini mai înţeleg la ce se referă cunoaşterea care vine din Inimă. Iată de ce s-a produs o ruptură între Inimă şi Minte.
Referitor la această transformare iminentă a moleculei de ADN ce se va produce în cazul întregii umanităţi vă inviăm să urmăriţi un scurt material video realizat de către Gregg Bradden.
form unor cercetări realizate la Institutul Hearth Math din SUA încă din anul 1993, semnalul vibraţional al Inimii noastre, ca sursă a emoţiilor, este chiar mult mai puternic decât cel al creierului. Aceasta explică foarte bine de exemplu ceea ce intuitiv se spune de foarte multă vreme că este esenţial „să pui suflet în ceea ce faci” pentru că altfel totul devine sec şi ineficient. Cercetările au mers mai departe şi în anul 1996 s-a descoperit faptul uimitor că aminoacizii ce formează dublul helix al ADN-ului sunt activaţi sau dez-activaţi în funcţie tocmai de Emoţiile noastre ! O emoţie pozitivă, de iubire de exemplu, potenţează reacţia genetică din ADN, pe când o emoţie negativă o inhibă. S-a demonstrat chiar experimental că o puternică convingere emoţională benefică, pozitivă are un efect de vindecare uimitor de rapid şi eficient. Aceasta este calea de a ne armoniza şi eleva în primul rând pe noi înşine şi apoi, prin influenţă, calea de a armoniza tot ceea ce ne înconjoară. În acest context putem înţelege într-un mod mult mai obiectiv de ce cu adevărat Iubirea este calea ce poate oferi starea de Armonie în lume. Tradiţiile spirituale au pus mereu accentul pe Înţelepciunea Inimii, pe Iubire ca şi Cale de unificare între oameni şi apoi de unificare a acestora cu Natura şi cu întregul Univers. Tradiţia spirituală amerindiană afirmă că Circuitul Sacru prin care ne acordăm cu natura porneşte din inimile noastre, care sunt într-o relaţie tainică de legătură cu sufletul planetei mamă-Pământ, care la rândul său e în relaţie cu spiritul Soarelui, care este legat de spiritul Universului însuşi. Nu ne rămâne decât să constatăm că ştiinţa zilelor noastre confirmă aceste afirmaţii pas cu pas. Din păcate însă societatea actuală pune mai mereu accentul pe cunoaşterea intelectuală, iar astăzi puţini mai înţeleg la ce se referă cunoaşterea care vine din Inimă. Iată de ce s-a produs o ruptură între Inimă şi Minte.Referitor la această transformare iminentă a moleculei de ADN ce se va produce în cazul întregii umanităţi vă inviăm să urmăriţi un scurt material video realizat de către Gregg Bradden.
Cu cât mai mulţi oameni ar reuşi să înţeleagă şi să participe în mod conştient la această atitudine fundamentală de deschidere a inimilor şi de elevare a emoţiilor individuale, cu atât mai rapidă ar deveni ridicarea colectivă a frecvenţei conştiinţei umanităţii ca ansamblu. Iniţiaţii liniilor spirituale spun că în măsura în care cât mai mulţi oameni vor participa la această Ascensiune planetară a nivelului de conştiinţă, cu atât acest salt va fi mai puţin dramatic. Într-un mod analog fenomenului cunoscut şi studiat sub numele de „Experimentul celor 100 de maimuţe”, în care s-a constatat că pentru influenţarea subconştientă a unei întregi populaţii este suficient să se depăşească o anumită valoare-prag ce este reprezentată de un număr nu foarte mare de indivizi ce fac parte din acea populaţie, anumite calcule indică faptul că „masa critică” necesară pentru ca nivelul de conştiinţă al întregii omeniri să treacă la o stare generală foarte elevată, supra-mentală, ce poate fi asimilată cu aşa-numita „iluminare spirituală”, este de 144.000 de fiinţe care să acceadă pe deplin la acest nivel. Această masă de fiinţe ce ar trăi starea de supra-conştiinţă ar atrage apoi după sine întreaga masă a umanităţii. Unii iniţiaţi spun că cei care s-au aliat cu forţele malefice sunt perfect conştienţi de posibilitatea iminentă a amorsării acestui salt către lumină şi tocmai de aceea se luptă cu disperare să îl împiedice prin blocarea căilor de acces ale oamenilor către stările superioare de conştiinţă. Tradiţiile spirituale afirmă însă fără excepţie că în mod inevitabil acest prag va fi totuşi atins şi impactul cosmic de iubire şi fericire ce va surveni va fi uriaş. Umanitatea este apreciată – analogic vorbind - ca fiind în secundele dinaintea trecerii unui cocon în stadiul de fluture, ceea ce va genera la nivel planetar transformări extraordinare, profeţite deja în Biblie prin expresia „va fi un Nou Cer şi un Nou Pământ”.
Faţă de a aştepta însă confirmarea sau infirmarea acestor previziuni într-un mod pasiv, este mult mai înţelept să urmărim cât mai mult să ne armonizăm fiecare cu aceste ample şi foarte elevate transformări energetice şi de conştiinţă pe care iată că mai multe date indică faptul că deja au început. Vom vedea unde ne vor conduce toate acestea. Însă, în acest moment este esenţial să ne ridicăm nivelul de vibraţie lăuntric. Nu avem nimic de pierdut dacă facem aceasta, chiar dacă, aşa cum spun scepticii, finalul anului 2012 nu va fi decât unul cât se poate de obişnuit. Dacă însă aceste transformări extraordinare – ce sunt anunţate pe mai multe căi- se vor produce într-adevăr şi noi vom trece cu bine prin ele, atunci tot ceea ce va urma va însemna pentru fiecare dintre noi, cât şi pentru umanitate în ansamblul său, mai mult decât cele mai îndrăzneţe vise pe care le-am avut vreodată despre cum ar putea fi viaţa pe Planeta Pământ.
Un alt aspect semnificativ pe care îl vom puncta în încheiere este acela că există multiple informaţii conform cărora mai multe specii extraterestre supraveghează planeta noastră în această perioadă, dovadă în acest sens fiind tot mai desele rapoarte ce semnalează prezenţa obiectelor zburătoare neidentificate pe tot cuprinsul globului pământesc. Se pare că extratereştrii sunt extrem de interesaţi de saltul uriaş pe care omenirea îl va realiza foarte curând. Aceste informaţii provin de la mai multe persoane credibile (care au dorit însă să-şi protejeze identitatea) ce au făcut dezvăluiri senzaţionale referitor la anumite proiecte strict secrete (black projects) ale unor guverne, proiecte realizate în colaborare cu grupări extraterestre cu care au luat contact în secret chiar de mai multe zeci de ani. Ca şi multe alte informaţii esenţiale, aspectele privitoare la existenţa şi contactul (care deja s-a realizat!) cu anumite grupări extraterestre, cât şi la iminenţa Marii Translaţii sunt ţinute departe de atenţia publicului larg, fiind menţinute oficial într-o ambianţă de derizoriu şi superstiţie. Totuşi, în cercurile restrânse ale elitelor guvernatoare mondiale aceste lucruri sunt luate cât se poate de în serios. Informaţii semnificative cu privire la trecerea umanităţii către o dimensiune superioară au fost dezvăluite de exemplu de unii cercetători ce au fost -mai mult sau mai puţin- direct implicaţi în proiectul american cunoscut ca „Proiectul Montauk”. Acest proiect a fost demarat ca o continuare a celebrului „Experiment Philadelphia”, în cadrul căruia s-a reuşit într-un mod neaşteptat distorsionarea continuumului spaţiu-timp atât prin teleportarea unei nave maritime cu echipaj la bord, cât şi prin proiecţia în viitor a doi membri ai echipajului, care au sărit peste bordul navei pentru a se salva. Deşi aceste aspecte sunt bineînţeles infirmate oficial, ele părând a fi mai degrabă desprinse dintr-un film science-fiction, au existat mai mulţi martori cum ar fi Preston Nichols, Peter Moon sau Al Bielek (Duncan Cameron) care au descris detalii şi caracteristici deosebit de concludente din cadrul acestui proiect. Ei au dezvăluit că proiectul a avut la bază informaţii extraterestre cu ajutorul cărora printre altele s-a pus la punct o veritabilă maşină a timpului prin intermediul căreia au fost trimise în viitor diverse persoane ce au descris ulterior ceea ce au văzut. Aspectul deosebit de semnificativ pentru cadrul acestui articol este acela că aceşti sui-generis călători în timp au descris că nu au putut trece în viitor mai departe de finalul anului 2012, de ca şi cum acolo se afla un fel de barieră temporală ! Explicaţia ar putea fi tocmai aceea că după anul 2012 există pur şi simplu alte coordonate spaţiu-timp, sau altfel spus, acolo există deja aşa-numita „A patra Dimensiune”.
O perspectivă semnificativă a aspectelor prezentate în acest articol ne este prezentată într-un scurt film documentar pe care îl puteţi viziona la adresa http://www.youtube.com/watch?v=OeZ2DT1yqh0 , intitulat “Ce se întâmplă dacă ascensionez sau nu ?”
O perspectivă semnificativă a aspectelor prezentate în acest articol ne este prezentată într-un scurt film documentar pe care îl puteţi viziona la adresa http://www.youtube.com/watch?v=OeZ2DT1yqh0 , intitulat “Ce se întâmplă dacă ascensionez sau nu ?”
Chiar dacă din perspectiva obişnuită, cotidiană, aceste lucruri pot să ne apară cu totul fanteziste, este semnificativ să ştim că străvechile civilizaţii ce au existat cândva pe acest Pământ au descris –aşa cum constatăm din scrierile care au mai rămas până la noi – că aceste evenimente s-au mai repetat. De exemplu, tradiţia vedică spune că toate acestea se produc mereu atunci când are loc trecerea ciclică la Satya Yuga, epoca Luminii şi Adevărului Divin. Omul zilelor noastre mai are încă multe surprize atât în ceea ce priveşte redescoperirea ştiinţelor spirituale străvechi, ce au fost în mare parte uitate, cât şi în ceea ce priveşte înţelegerea ritmurilor şi planurilor dimensionale ale Universului. În orice caz, merită să ne amintim cuvintele unui eminent savant contemporan, J.B. S. Haldane, care spunea : „Universul nu numai că este mai extraordinar decât ne imaginăm noi, ci este chiar mai extraordinar decât ne-am putea noi imagina.”
(sursa armoniacosmica)
nţe de zbor uluitoare. Un alt secret uriaş este că în realitate al Treilea Reich nu a fost de fapt complet învins, ci conducerea Germaniei naziste s-a retras într-o zonă a cărei existenţă este şi astăzi tăinuită cunoaşterii publice: în interiorul gol al Pământului. Bineînţeles, cea mai mare parte a opiniei publice consideră că aceste afirmaţii sunt simple fantezii. Dacă vom analiza însă lucrurile cu ceva mai multă atenţie, vom descoperi curând, în faţa argumentelor, că motivul real al acestei atitudini generale este doar acela că în mod deliberat populaţia nu a fost absolut deloc informată despre foarte multe realităţi esenţiale.
Este util să remarcăm că observaţii recente au evidenţiat sub calotele de gheaţă structuri uriaşe cu o formă piramidală. Sunt reprezentative în acest sens datele făcute publice de către echipa de geologi australieni condusă de profesorul Martin Brodhem. Fotografiile prezentate sunt deosebit de edificatoare şi ele par să confirme concepţiile naziştilor cu privire la faptul că ţinutul arctic ar fi existat o civilizaţie avansată cu foarte mult timp în urmă.
Aliaţii bănuiau că germanii îşi pregătesc o bază în Antarctica, însă nu ştiau exact la ce scară se desfăşoară activităţile de acolo. Tocmai de aceea, între anii 1944 şi 1946 flota militară regală britanică a trimis mai multe vase într-o operaţiune militară secretă care purta numele de cod „Tabarin”. În timpul acestei operaţiuni, SAS-ul britanic a atacat, dar nu a reuşit să alunge al Treilea Reich din Antarctica. Mai multe detalii despre aceasta pot fi consultate în lucrarea „Operation Tabarin: Britain’s Secret Wartime Expedition to Antarctica 1944-46”, scrisă de Stephen Haddelsey.
Conform mai multor istorici militari, cum ar fi membri ai Academiei Ruse de Ştiinţe sau istorici ai arhivelor secrete ale SUA, atunci când aliaţii au cucerit în anul 1945 teritoriul Germaniei naziste, ei au descoperit o serie de documente, schiţe şi fotografii care i-au uimit. Astfel, în data de 11 iunie 1945, contraspionajul sovietic a pătruns în cartierul general al Marinei Germaniei naziste, aflat în cartierul Tiergarten, pe strada Tirpittszuffer nr.38-42. În această locaţie ofiţerii ruşi au găsit câteva hărţi ale unor pasaje secrete prin adâncimile Oceanului Arctic, care fuseseră ataşate unor ordine adresate căpitanilor a 38 de submarine din clasa A. Hărţile prezentau detalii ale unor pasaje de intrare într-o zonă din interiorul Pământului, denumită pe acele hărţi „Agartha”. Una dintre aceste hărţi naziste secrete o puteţi vedea în fotografia alăturată.
Ceea ce a fost consemnat în mod oficial despre această foarte neobişnuită expediţie rămâne şi acum foarte bizar. Deşi operaţiuneaHigh Jump era „planificată” a se desfăşura timp de şase luni, totul s-a încheiat după numai opt săptămâni. Amiralul Byrd a fost chemat înapoi brusc, la fel ca şi întreaga forţă mobilizată pentru această expediţie. Nu a fost niciodată oferită o explicaţie publică pentru această retragere intempestivă. Jurnalul operaţional al misiunii, precum şi jurnalul personal al lui Richard Byrd au fost confiscate de Marina americană și au rămas clasificate până în ziua de astăzi. Cu toate acestea, există totuşi unele informaţii publice care ne pot da o idee destul de clară despre motivul retragerii operaţiunii High Jump. Datorită acoperirii de „expediție de cartografiere”, după retragerea operaţiunii, amiralul Byrd a dat câteva interviuri jurnaliştilor. Singurul interviu care a fost publicat a apărut în ziarul „El Mercurio” din oraşul Santiago, Chile, în data de 5 martie 1947, cu titlul „În largul mării, la bordul lui Mount Olympus“. Acest articol a prezentat o declaraţie şocantă pe care i-o oferise amiralul Richard Byrd reporterului Lee van Atta. Iată un fragment din acel articol:
