Romantic Saxophone collection part2

http://www.youtube.com/v/XC4asg5VGkY?autohide=1&version=3&attribution_tag=SwD9FAxfAulgmIB2BcwFAw&autoplay=1&feature=share&showinfo=1&autohide=1

Rosia montana

Detalii incendiare apar în dosarul “Roșia Montană”

Sesizări pe care SRI le făcea cu privire la săvârşirea unor fapte penale care vizau siguranţa naţională

Procurorul militar col. (r) Gheorghe Oancea, face dezvăluiri incendiare pentru Cotidianul.ro cu referire la dosarul “Roșia Montană” pe care îl instrumenta ca ca procuror militar în secţia parchetelor militare.

În 30 de ani de activitate, procurorul militar Gheorghe Oancea nu şi-a trecut în „palmares” vreo achitare. Profesionist pur-sânge, discret, ferit de ochii presei, a instrumentat dosare grele ale României postdecembriste. A ales să iasă, dezamăgit de evoluţia lucrurilor, din magistratură, însă, aşa cum spune el, „când am dorit, pe uşa din faţă, pe unde am şi intrat”. A instrumentat şi dosarul Roşia Montană (da, există acest dosar, care ar putea lămuri rapid multe lucruri pe scena bătăliei pentru aurul românesc, dar şi pe scena politică şi a serviciilor) şi, bărbat de onoare, nu se fereşte să vorbească despre el.

Informațiile din dosarul “Rosia Montană”, conform declarațiilor procurorului militar col. (r) Gheorghe Oancea vi le prezentăm mai jos:

„Asasinii economici” ai Roşiei Montane

Eu, ca procuror militar în secţia parchetelor militare, în anul 2002 în toamnă, am fost sesizat de Serviciul Român de Informaţii cu privire la săvârşirea unor fapte penale care vizau siguranţa naţională.

Un ofiţer MAPN a cartografiat zăcămintele, a vândut şi a ajuns director la RMGC

În vizorul SRI era un maior din Direcţia Topografică a MApN care în perioada ’95-’96 – sau mai târziu, nu mai reţin chiar exact perioada exactă -, desemnat să desfăşoare misiuni topografice, făcuse în zona Roşia Montană o mulţime de cercetări de specialitate, în ideea că în acea zonă ereu amplasate şi nişte unităţi militare. Din elicopter, sau de la sol, s-au făcut fotograme, măsurători de tot felul în materia amplasării şi structurii întregii zone, chestiuni care au fost înregistrate pe nişte dischete, după care acest ofiţer îşi dă demisia din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi devine unul dintre directorii Gabriel Resources.

Sesizarea a venit la mine împreună cu alte documente care indicau faptul că acest ofiţer a săvârşit nişte fapte penale. Fireşte că am început cercetările în acea cauză şi nu m-am limitat doar la transmiterea de date secrete cu caracter militar către persoane neautorizate ce aducea atingere siguranţei naţionale.

Am pătruns mai în profunzimea acestei afaceri care se numeşte astăzi Roşia Montană.

Ce am constatat, domnule?

Ambasadorul Gâf Deac l-a adus pe Frank Timiş

Că prin 1996, când la ambasada României din Sydney a fost numit ambasador un anume domn Gâf Deac, care anterior îndeplinise funcţia de ministru secretar de stat la Ministerul Industriilor şi avea în responsabilitate activitatea minieră.

Acest domn ambasador a intrat în legătură cu un cetăţean australian de origine română, un anume Frank Timiş (n.r. – fost Vasile Timiş), care, deşi nu avea nicio specializare în domeniul minier, şi-a arătat – vai de mine – aplecarea pentru a investi în mineritul din România.

Roşia Montană, afacere de aventurier, nu proiect

Acest Frank Timiş, după datele existente la dosar la acea vreme, era suspectat de tot felul de infracţiuni legate de traficul de droguri. Fireşte că a atras atenţia autorităţilor noastre la vremea aceea, după ce şi-a început activitatea în România, dar, vedeţi dumneavoastră, instituţiile se pare că nu erau încă aşezate, în serviciile secrete se schimbau generaţii, au fost aduşi tineri care poate aveau veleităţi, dar nu aveau experienţa şi organizarea care presupuneau o activitate foarte serioasă.

Cert este că Frank Timiş vine în România, i se deschid toate uşile la Ministerul Industriilor, la Regia Cuprului şi Aurului Deva, la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi implicit la mina Roşia Montană.

Vânzarea aurului a început cu Protocolul de colaborare pentru exploatarea haldelor de steril

Prin ’97, după aceste tatonări, se realizează, domnule, un protocol de cooperare. Chiar aşa se şi numea, Protocol de Cooperare între firma Gabriel Resources, patronată de acest Frank Timiş – un off-shore care-şi avea sediul în Insula Jersey din Channel Islands -, şi Regia Cuprului şi Aurului Deva.

La momentul acela, activitatea minieră la Roşia Montană trecea prin mari dificultăţi. Toată activitatea era subvenţionată de stat. Tot aici îl cunoaşte pe Ovidiu Tender (n.a. – se spune că Tender şi Timiş sunt de fapt rude prin alianţă). Tender preluase în 1995 Institutul de Cercetări Mineralogice, institut care – vă daţi seama -, după atâţia ani de activitate, deţinea extraordinar de multe date privind mineritul din România; analize, prospecţiuni, cercetări…

Cert este că, după ce se realizează acest protocol, se observă, foarte interesant, că găsim funcţionari ai statului, foşti sau chiar activi, din Regia Cuprului şi Aurului Deva sau ANRM, în consiliile de administraţie ale Gabriel Resources şi Tender Group S.A. Foarte ciudat. Ori aşa, ori aşa!

Pe listele Gabriel Resources apare şi acest director, maiorul din MApN care-şi dăduse demisia şi transmisese, conform serviciilor, date secrete ce afectau siguranţa statului.

C.P. Tăriceanu şi R. Berceanu au avizat proiectul de societate mixtă cu Gabriel Resources

Mi-aduc aminte că în dosar se vorbea foarte clar de plângeri făcute de reprezentanţii unor firme serioase din Europa. Toate au fost tratate cu dispreţ total, în mod ciudat şi suspect. Domnule, la un moment dat prin 1997 – c-aici este problema extraordinară – se redactează un Proiect de Contract de asociere între Gabriel Resources şi Regia Cuprului şi Aurului Deva (ulterior Minvest) vizând asocierea în vederea realizării unui obiectiv – şi atenţie la o chestiune care este esenţială! -, propunerea partenerului străin, a lui Gabriel Resources, avea ca element de esenţă reexploatarea haldelor de steril, domnule!

Reexploatarea sterilului, nicidecum exploatarea perimetrului virgin, neexploatat… prin tehnologie avansată…

Acest aşa-zis contract – ţin minte că avea scris sus, în stânga, pe prima pagină, titulatura „Proiect” – a fost semnat de 6-7 persoane cu responsabilităţi majore din cadrul Întreprinderii Roşia Montană, Regiei Deva, ANRM…

Mai mult, la dosar se află două adrese semnate de doi miniştri în funcţie în acea perioadă, Călin Popescu Tăriceanu şi Radu Berceanu, care deşi văd că e vorba de o firmă fără experienţă în domeniul minier, cu sediul într-un paradis fiscal, fără să obiecteze în vreun fel, îşi dau acordul pentru constituirea acestei societăţi mixte.

La momentul respectiv, prin protocolul de colaborare şi ulterior prin proiectul de contract, societatea ce urma a fi nou înfiinţată dobândeşte dreptul de explorare, deşi – mare, mare atenţie acum la o chestiune foarte subtilă! – iniţial se stipula reexploatarea haldelor de steril. Dom’le, punct!

Pentru ca mai apoi să treacă pe şest şi la exploatare…

Asta-i cu totul altceva. Ei au previzionat de la început că vor primi şi dreptul de exploatare.

Au plecat 80 de tone de minereu pentru expertiză

Mai mult, odată cu dreptul de explorare, această companie care nu era încă înfiinţată face nişte sondaje, mai exact recoltează opt containere de minereu, circa 80 de tone, care sunt expediate în Australia. Minereul în discuţie devine obiect de cercetare a uneia dintre cele mai prestigioase firme din lume, specializată în determinarea conţinutului de metale preţioase dintr-un minereu prezentat spre analiză.

Mi-aduc foarte bine aminte că în perioada aceea am solicitat directorului adjunct al SRI ca, prin mijloacele specifice pe care dumnealor le au la dispoziţie, să-mi identifice locaţiile din zona Roşia Montană de unde s-au prelevat acele 80 de tone de minereu puse în containere. Sunt documente vamale care atestă acest transport.

Şi vin doi ofiţeri SRI la mine şi le spun că există suspiciuni, că era clar pentru mine ca anchetator că, atâta timp cât ei preconizaseră reexploatarea haldelor de steril, n-aveau ce să trimită sterilul în Australia să constate nu-ştiu-ce conţinut care deja era ştiut. Le spun de asemenea să verifice de unde s-au prelevat cele 80 de tone de minereu.

După vreo 8-10 zile au revenit cei doi ofiţeri şi mi-au spus:

”Domnu’ procuror, domnu’colonel, nu am reuşit să identificăm locaţiile şi de unde au fost expediate cele 80 de tone către Australia!”

- ceea ce mi s-a părut extraordinar de suspect.

Deja, din acel moment am intrat în nişte îndoieli majore vizând obiectivitatea cercetărilor şi a datelor care în ultima vreme nici nu mai veneau. Mai mult, pe parcursul acestor cercetări prealabile, mi-apare la dosar un document din partea MApN care, vezi tu Doamne, stabilea că datele care făceau obiectul infracţiunii pentru care era cercetat maiorul au fost desecretizate, deci nu mai sunt secrete de stat. Un alt aspect deosebit de ciudat.

De unde s-au recoltat probele de minereu încărcat în cele opt containere care-au plecat în Australia şi cu ce drept?

Partea română a examinat această operaţiune? Contractul nu era în vigoare.

Clar, s-au făcut foraje extra-perimetru.

Aurul de la Roşia, dat pe preţul unei case!

Şi-acum ţineţi-vă bine!

E un lucru despre care nu vorbeşte nimeni. În acel proiect de contract este trecut preţul plătit de Gabriel Resources pentru cele 80% din acţiunile minei Roşia Montană. Şi mi-aduc aminte că este vorba de suma de un miliard şi vreo două sute şi ceva de milioane de lei vechi, sumă echivalentă la acea vreme cu circa 250.000 de dolari.

Cam aşa ceva…

Unul dintre directorii din 2003 de la Agenţia Naţională de Resurse Minerale îmi spunea:

“Păi, domnule procuror, cu aceşti bani nu s-au plătit nici eprubetele din laboratoarele minelor “.

Deci asta reprezenta preţul minei, 80% din asociere, două sute şi ceva de mii de dolari.

80% dintr-un activ subevaluat. Care ar fi realitatea în privinţa zăcămintelor din subsolul Roşiei?

80% din mina Roşia Montană, din Întreprinderea Minieră Roşia Montană, ăsta este obiectul contractului.

Au mărit perimetrul minei de câteva ori

Pe vremea împărătesei Maria Tereza şi până la acest moment, mina Roşia Montană a avut un perimetru strict determinat de 12 km², până la finalizarea contractului, perimetrul acestei mine s-a extins în 2-3 rânduri. La final perimetrul este de 42,3 km².

De unde s-au recoltat probele de minereu încărcat în cele opt containere care-au plecat în Australia şi cu ce drept?

Suspiciune de fraudă bursieră

Frauda bursieră – delict federal

Deci ei au listat la bursă o fantomă…

Pentru a forma dosarul de listare a societăţii Roşia Montană la bursa de metale preţioase la Vancouver au avut nevoie de rezultatele analizei firmei australiene care a făcut examinarea probelor de minereu şi care – vă spun sigur – au generat un conţinut aurifer şi argintifer surprinzător de mare, ceea ce atestă clar că probele au fost recoltate din perimetru virgin, nicidecum din haldele de steril sau din mina în mare parte exploatată. La momentul acela se achiziţionau terenuri, case, şcoli în acel perimetru. Se cumpărau când noi nu aveam bătut în cuie contractul de asociere.

Dosarul de listare al societăţii la bursă trebuia să cuprindă: contractul de asociere între Gabriel Resources şi autorităţile statului român, analizele din Australia, datele topometrice, topografice de la ofiţerul nostru cercetat, datele de cercetări, prospecţiuni anterior geologic dobândite de la Insitutul de Cercetări Mineralogice şi Geologice a lui Tender şi alte ceva documente.

În 2002, Întreprinderea Minieră Roşia Montană era subvenţionată de stat.

Se alocau sume de la bugetul Ministerului Industriilor care subvenţionau activitatea.

Certitudinea mea, pe datele efectuate în acel dosar, este următoarea: Frank Timiş, prin Gabriel Resources, a săvârşit o infracţiune de fraudă bursieră, care este o infracţiune foarte gravă, infracţiune federală în spaţiul nord-american.

Proiectul de contract a fost prezentat unui cabinet notarial din Alba Iulia

A fost tradus fără precizarea „proiect” şi legalizat, şi alături de celelalte documente despre care am vorbit, a fost întocmit un dosar pentru listarea acţiunilor societăţii şi au început să curgă banii.

Afacerea Roşia Montană şi intrarea în NATO

Nu dai aurul, nu intri în NATO

Era evident faptul că se încearcă muşamalizarea…
Găsisem o fraudă uriaşă.

Apăruseră însă Legea 78 privind actele de corupţie, Ordonanţa 43/2002 privind înfiinţarea PNA (actualul DNA). Având date şi indicii privind acte de corupţie, de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, fals şi înşelăciune, dosarul trebuia declinat la organismul competent.

M-am dus la Joiţa Tănase, procurorul general din acea perioadă, şi spun cum stau lucrurile, că trebuie să predau dosarul în urma desecretizării actelor în cazul ofiţerului de la Topografie, iar pentru restul aspectelor să se continue cercetarea penală.

Domnul Joiţa Tănase îmi spune:

”Domnule colonel, faceţi-mi o notă să-l informez pe primul ministru pentru că mi se par foarte delicate problemele pe care le-aţi identificat dumneavoastră”.

Zic: ”Domnule procuror general, vă fac o notă şi vă predau dosarul”.

„Nu, nu, fă-mi o notă şi ţine dosarul până când îţi spun eu”,

- mi-a replicat domnul Tănase. Am redactat o notă de 4-5 pagini şi i-am remis-o.

N-am mai ştiut nimic despre problemă vreo lună-două, cert este că mă duc într-o zi la ANRM să discut tot ceva legat de dosar cu doamna preşedintă Stratulat, prilej cu care mi-am dat seama că hârtia mea ajunsese pe biroul domnului prim-ministru.

Doamna preşedintă îmi spune următorul lucru…

„Domnule procuror, am primit de la domnul prim-ministru o notă vis-a-vis de modul de iniţiere şi derulare a contractului cu Gabriel Resources, care prim-ministru (n.r. – Adrian Năstase) printr-o rezoluţie pe nota respectivă spune că oprirea contractului cu Gabriel Resources va constitui un impediment major pentru intrarea României în NATO”.

Mi-a mai spus că s-a întâlnit la Londra cu prim-ministrul canadian Chretien, care i-ar fi spus acest lucru domnului Adrian Năstase. Când am auzit aşa ceva am rămas perplex!

Prin octombrie 2003 s-a schimbat din funcţie procurorul general. A doua zi, vă rog să mă credeţi, am făcut o adresă de declinare către PNA a dosarului existând probe pentru fapte grave de corupţie. S-a aşezat praful de trei degete pe el. Nu se bagă nimeni!

Aveţi câteva concluzii? Cum se „închide” acest caz?

Concluzia mea este următoarea: atât timp cât în această afacere sunt implicaţi jucători la bursă americani şi canadieni, şi soluţionarea clară a acestei cauze presupune date concrete ale dosarului de listare a societăţii Roşia Montană Gold Corporation la Bursa din Vancouver, fapt care va pune în pericol interesele acestor jucători, nu se va ajunge niciodată la clarificarea lucrurilor. Singura soluţionare a cauzei presupune o cooperare între autorităţile române, canadiene, dar şi americane.

„Acoperire” la nivel înalt…

Prin atitudinea celor de la ANRM şi a ofiţerilor de la SRI care n-au dat date despre locul din care s-au recoltat probele de minereu, se constată că s-a făcut o presiune deosebită. S-a urmărit nesoluţionarea dosarului.

Experţii în situri istorice au tras doar un chiolhan la Câmpeni

În 2003, Academia Română a desemnat un colectiv de specialişti pentru a se deplasa în perimetrul Roşia Montană şi a întocmi un raport vizând efectul acestei activităţi faţă de siturile istorice. Mi-au spus cei de la SRI că echipa s-a oprit la un han de la Câmpeni, au tras un chiolhan pe cinste şi n-au mai ajuns la mină. E trist!

În acest caz, conform spuselor dumneavoastră, putem vorbi lejer de înaltă trădare, subminarea economiei naţionale, dacă mai avem economie… Iar comisia parlamentară pentru Roşia Montană trebuie să se dizolve de urgenţă, parlamentul să respingă proiectul de lege ce i-a fost înaintat şi să înceapă „curăţenia de toamnă” prin mai toate instituţiile…

Suntem în război, domnule colonel?

În primul rând vreau să vă spun un lucru.

Problematica Roşia Montană este extrem de complexă şi vizează un lucru esenţial; interese străine de România.

Dacă nu se-nţelege acest lucru, înseamnă că nu s-a’nţeles nimic. România, din punctul meu de vedere – şi în atâţia ani de profesie în care am soluţionat multe cauze economice mi-am dat seama -, este, de douăzeci de ani, într-un război economic în care pierde bătălie după bătălie, iar Roşia Montană nu face excepţie de la această regulă.

- Procuror militar col. (r) Gheorghe Oancea.

Sursă: Cotidianul.ro

Toxina

A fost descoperită una dintre cele mai otrăvitoare toxine din istorie, fără antidot, ce poate ucide milioane de oameni

 

    

A fost descoperită una dintre cele mai otrăvitoare toxine din istorie, fără antidot, ce poate ucide milioane de oameni          

   

Oamenii de ştiinţă au descoperit prima nouă formă de toxină botulinică din ultimii 40 de ani. Însă, specialiştii sunt rezervaţi în ceea ce priveşti publicarea detaliilor privitoare la aceasta deoarece este vorba despre una dintre cele mai otrăvitoare substanţe cunoscute.    
Aceasta este responsabilă pentru cauzarea botulismului, iar noua variantă descoperită se pare că nu poate fi neutralizată cu niciun tratament disponibil în prezent.
Până acum, oamenii de ştiinţă au publicat două rapoarte care descriu toxina, încă informaţii sunt limitate, tocmai pentru a preveni crearea unei posibile arme biologice.
„Deşi acesta nu este procesul obişnuit de publicare a manuscriselor, ne-am gândit că în acest caz ar fi mai bine să facem o excepţie”, a declarat David Hooper, specialist în studierea bolilor infecţioase de la spitalul general din Massachusetts, unul dintre editorii de la The Journal of Infectious Diseases.

A fost descoperită una dintre cele mai otrăvitoare toxine din istorie, fără antidot, ce poate ucide milioane de oameni    (Foto:Shutterstock.com)

În mod normal, jurnalul le-ar cere oamenilor de ştiinţă să prezinte secvenţele genetice necesare pentru crearea toxinei. Totuşi, în acest caz, oamenii de ştiinţă nu au dorit să îşi asume acest risc.
Editorii jurnalului au fost de acord să nu publice toate informaţiile până nu se găseşte un tratament.
În biologie, transparenţa a devenit tradiţie, tocmai pentru a le permite oamenilor să confirme descoperirile cercetătorilor şi să avanseze şi alte studii. Însă, există unii specialişti care se tem că tehnologiile noi au făcut ca biologia să fie multe mai uşor de exploata de oamenii cu intenţii malefice.
În plus, orice expert în studierea toxinei botulinice ştie istoria ei ca armă biologică. De exemplu, cultul japonez Aum Shinrikyo a încercat să elibereze toxina în Tokyo în anii 1990, dar din fericire planul lor a eşuat.
Un alt articol asupra toxinei notează că un singur gram de toxină ar putea ucide mai bine de un milion de oameni, dacă aceasta s-ar dispersa egal în aer şi ar fi inhalată (lucru dificil de realizat).
Toxina botulinică este creată în mod normal de bacterii şi poate cauza o serie de boli paralitice şi potenţial letale. În Statele Unite, botulismul apare la bebeluşii ale căror intestine, aflate încă în dezvoltare, nu au microbii normali care pot inhiba dezvoltarea bacteriei.
Noua formă de toxină a fost descoperită de Jason Barash şi Stephen Arnon de la California Department of Public Health, SUA. Ei au utilizat probe fecale de la bebeluşi pentru a diagnostica botulismul şi pentru a caracteriza tipul toxinei care produce boala.
Însă, în noul caz, ei au descoperit o toxină neaşteptată, una care nu poate fi neutralizată de niciunul dintre antiserurile disponibile.
„Această toxină prezintă un risc neobişnuit pentru oameni”, a declarat David Relman, microbiolog la Universitatea Stanford, adăugând că dacă acest nou tip de toxină ar fi utilizat noi am fi fără apărare.
De asemenea, se pare că decizia nepublicării tuturor informaţiilor privind această nouă toxină letală a fost luată împreună agenţii guvernamentale precum National Institute of Allergy and Infectious Diseases şi Centers for Disease Control and Prevention.(sursa.descopera.ro)

Pentru ce au murit!?

Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan – „partida independenţei” ţăranilor iobagi din Transilvania

Scris de M. Chagall | 13 octombrie 2013 | 5
ScrieLiber » Cultură și suflet » Istorie » Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan – „partida independenţei” ţăranilor iobagi din Transilvania

De cele mai multe ori ne confruntăm cu întrebări legate de această răscoală, deoarece nu se prea mai studiază iar informaţiile se pierd şi rămân frânturi pe care ne este mult mai greu să le aducem apoi într-un un tot unitar sau din contră, ceea ce este deja clasificat să fie dat la o parte, pentru că s-au descoperit noi surse de abordare a evenimentului.
Iată întrebările la care vom încerca să răspundem: cum a fost posibilă această revoltă? Cine au fost conducătorii? De ce nu a avut răscoala o finalitate pozitivă? De ce nu va accepta Horia amnistia generală acordată de împărat?
Suntem în a doua parte a secolului al XVIII-lea, pe scena modială se petrec schimbări la nivelul conceptelor de gândire, bazat pe filozofia iluministă, clar şi a modelelor de guvernare: apariţia despoţilor luminaţi.
La celelalt capăt al lumii, în SUA, se încheia, cu un an înainte, Războiul de independenţă. În anul 1783, decembrie, la Versailles se recunoştea independenţa coloniilor engleze din America, după doi ani de la capitularea trupelor engleze la Yorktown (1781).
Vom vedea cum răscoala din Transilvania s-a încheiat tot în decembrie, dar cu un rezultat diferit.
Situaţia iobagilor români era umilitoare în Transilvania, pe lângă dijma pe care o dădeau nobililor şi clerului, ei plăteau taxele şi impozitele pentru stat. Deşi Maria Tereza printr-un decret din 1769, reduce zilele de muncă la două pe săptămână, nobilii nu vor pune decretul în aplicare. Pe lângă aceastea se adăugau şi unele restricţii civile: trebuiau să aibă o îmbrăcăminte specifică, nu aveau voie să se căsătorească fără acordul stăpânilor, nu puteau să aibă arme.
Pe fondul acestor nemulţumiri la 31 octombrie 1784 s-au adunat circa 500-600 de ţărani în biserica din Mesteacăn, chemaţi de către Crişan. Răscoala era plănuită pentru anul 1785, dar din motive neştiute a început mai devreme, se prea poate ca guvernul transilvănean să fii aflat de planurile revoltei.
Am putea afirma că revolta ar fi putut fi acceptată tacit de către împăratul Iosif al II-lea, recunoscut ca monarhul cu idei liberale.
În favoarea acestei afirmaţii aş aduce unele argumente consemnate: cunoaştem faptul că Iosif al II-lea dorea eliberarea iobagilor români, în anul 1781 a dat decretul de concivilitate prin care desfiinţa sistemul celor trei naţiuni privilegiate, înfiinţarea a cel puţin 70 de şcoli pentru români, ceea ce nu se întâmplase, deoarece guvernul din Transilvania nu era de acord cu educarea „valahilor”. Vizitarea Ardealului de două ori până la izbucnirea revoltei, 1773, 1783 ( va mai face o vizită în 1786), consemnările documentelor arată faptul că împăratul austriac se interesase în special de soarta românilor.
Simpatia era reciprocă, deoarece şi românii transilvăneni aveau un adevărat cult pentru împărat considerat un „al doilea Traian”( în Sibiu, hotelul la care a stat va purta numele de „La Împăratul Roman”). Acest cult este văzut şi în momentul izbucnirii revoltei, întrucât Crişan le-a spus că, Horia venise cu porunca împăratului ca ei să meargă la Alba şi să se înarmeze.
Alte două argumente ar fi:
• Nerespectarea decretelor impuse de el în Transilvania, aplicate în alte provincii ale imperiului (Moravia, Boemia, Silezia);
• Călătorile lui Horia la Viena, din ultima se întorsese în mai 1784.
La întrunirea cu împăratul, Horia i-ar fi spus că se vor răscula împotriva nobililor unguri iar împăratul a răspuns: „ Thut Ihr das” ( faceţi aceasta!)
Mişcarea se va extinde în Hunedoara, Ţara Haţegului, comitatul Sibiului (3 comune), în cel al Aradului, Clujului ( 18 comune). Poate răscoala ar fi cuprins tot Ardealul, dacă nu se încheia un armistiţiu de opt zile, timp suficient ca guvernul să-şi regrupeze forţele şi să trimită petiţii în ţară cum că împăratul nu era de acord cu mişcarea românilor.
După unele lupte câştigate de răsculaţi sunt înfrânţi la Michăleni( 7 decembrie ) şi Câmpeni (12 decembrie). Astfel, Horia decide să oprească revolta, dându-şi seama că nu vor izbuti.
Horia nu acceptă amnistia generală acordată de Iosif al II-lea iar pe capul celor trei conducători se va fixa o recompensă de 300 de galbeni. Horia plănuia să plece la Viena, dar este trădat şi el şi Cloşca de ţăranii dintr-o comună, Râul Mare [ iar sfârşitul vă este cunoscut] şi Crişan în cele din urmă este prins tot de ţărani şi predat autorităţilor.
Aşadar, răscoala nu putea avea o finalitate pozitivă, din cauza manipulării ţăranilor, consecinţa lipsei de educaţie, neexistenţa unui grup şcolit care să-i organizeze pe răsculaţi şi să prevadă acţiunile duşmanului ( ceea ce se va întâmpla în revoluţia franceză), lipsa resurselor etc.
Cei trei conducători Horia ( Vasile Nicola), Cloşca (Ion Oargă) şi Crişan ( Giurgiu Marcu), cel mai probabil, cunoşteau să scrie şi să citească, posedau o oarecare avere, erau respectaţi în satele lor, se înţelege că erau lideri carismatici care puteau să-şi impună punctul de vedere.
Totuşi, după răscoala celor trei se desfiinţase iobăgia, prin actul din 22 august 1785.

(sursaScrieLiber.ro)

Istorie/lingvistic

Lucian Cueşdean: “Limba punjabi, din India, are 2.000 de cuvinte curat româneşti, iar multe altele seamănă foarte mult cu ale noastre. Asta pentru că ei sunt urmaşii unui trib getic, ca şi noi, deşi distanţa dintre români şi punjabi este de 4.500 de kilometri”.
Noi am învăţat la şcoală că daco-geţii ar fi fost o ramură a neamului tracic, care trăia exclusiv în Dacia, pe actualul teritoriu al României şi care vorbea o limbă diferită de latină. Imperiul Roman a cucerit Dacia, iar daco-geţii ar fi renunţat parţial la limba lor pentru a învăţa vorbirea cuceritorilor. Din combinaţia acestora ar fi apărut, în timp, româna. După 20 de ani de studiu, dr. Lucian Cueşdean a ajuns la concluzia că această teorie este falsă. Cueşdean spune că triburile getice, sub diferite nume, ocupau o arie geografică vastă, din Europa Centrală până în Asia, aproape de China şi de India. Actuala populaţie punjabi, din nordul Indiei, de pildă, este urmaşa unui trib de geţi localizaţi în Asia Centrală cu peste 2.500 de ani în urmă. Aceşti urmaşi ai geţilor vorbesc o limbă asemănătoare cu româna. Dar multe din cuvintele punjabi comune cu româna sunt comune şi cu latina. Problema este că acum 2.500 de ani nu exista Imperiul Roman. Asta înseamnă că geţii vorbeau o limbă “latină” mult înainte de expansiunea romană.

Războinicii geţi au urmaşi în India
“Am pornit de la informaţiile legate de marele trib al masageţilor, atestat în centrul Asiei de către istoricii antici şi pomeniţi în Evagrius Scholasticus, scris în secolul VI d.Hr. şi tradus în formula Ecclesiastical History de către E. Walford în 1846, din care citez: «Actuala populaţie JAD din nordul Indiei este descendenta masageţilor. În limba pahalavi, messagetae este tradus Marii Jats». Am plecat pe urmele acestei populaţii, Marii Jats. Chinezii îi numeau Yueci, adică Geţi, consemnând dominaţia lor în Punjabi. Deci, geţii au trăit cândva în Punjabi. De reţinut: neamurile geto-dacice vorbeau aceeaşi limbă, după cum spune geograful antic Strabon (60 î.Hr.-26 d.Hr.), adică de la Carpaţi până în centrul Asiei”, ne-a spus Lucian Cueşdean.



Dacă geţii au stăpânit teritorii din Europa până în Asia, dacă populaţia punjabi este o urmaşă a acestora, iar românii sunt, la rândul lor, urmaşi ai geţilor, dr. Cueşdean a fost curios să vadă dacă există vreo legătură lingvistică între noi şi ei, comparând cuvintele din cele două limbi.
“După 20 de ani de studiu, am ajuns la concluzia că cele 80 de milioane de persoane ale comunităţii punjabi vorbesc o română arhaică. Au 2.000 de cuvinte identice, multe din ele comune şi cu latina. Dar dacă punjabi este o limbă vorbită cândva de geţi, înseamnă că neamurile getice vorbeau o limbă «latină» înainte de apariţia Imperiului Roman. De unde rezultă că limba română e mai veche decât latina. Concluzia e că într-un trecut imemorial exista o singură limbă europeană, cel mai probabil româna arhaică, sau getodaca, şi care printr-o serie de migraţii şi modificări a născut toate limbile numite indo-europene, printre care şi latina. Iar războiul dacoroman a fost unul fratricid. Până în ziua de azi se vorbeşte româna sau aromâna din nordul Mării Adriatice, până la Volga. Mai mult, în Kazahstan sunt acum, oficial, 20.000 de vorbitori de limbă română”, spune Cueşdean.
A studiat 20 de ani problema masageţilor
Lucian Cueşdean are 70 de ani şi şi-a dat doctoratul în ştiinţe medicale. Înainte de 1989 a lucrat câţiva ani în Libia, fost teritoriu al Imperiului Roman. Acolo a început să caute explicaţii pentru faptul că dacii au renunţat la limba lor în favoarea latinei, iar libienii nu. În 1990, studiind toată istoriografia legată de geţi, a ajuns la datele despre masageţi, care l-au condus la urmaşii lor, populaţia punjabi.
Herodot a scris despre masageţii din Asia
Primele atestări ale tribului masageţilor în Asia le găsim la Herodot: “Caucazul formează barierea parţilor (neam scitic - n.r.) dinspre apusul Mării Caspice, iar pe urmă spre vest şi înspre răsăritul soarelui vine o câmpie de o întindere imensă (Asia Centrală, în apropiere de China - n.r.), care se pierde în depărtare; această câmpie mare o ocupau masageţii, în contra cărora avea Cirus poftă să pornească cu armata”. Cirus, regele perşilor, chiar a pornit împotriva masageţilor conduşi de regele Tamyris, dar armata sa a fost nimicită, iar Cirus, decapitat.
Teoria se verifică pe internet
Ceea ce spune dr. Cueşdean se poate verifica pe internet. Pentru lămurire, propunem un exerciţiu: cititorul poate alege cuvântul în română, îi dă căutare pe dicţionarul online în engleză, iar din engleză îl traduce, tot prin internet, în limba punjabi. Nu putem da toate cele 2.000 de cuvinte comune. Vom arăta câteva dintre cele pe care le credeam de origine latină. O să observaţi că sunetele sunt aproape identice, iar înţelesurile sunt absolut la fel. La o privire mai atentă pare un fel de aromână.
sursa-www.libertatea.ro

CASCADA CAILOR

CASCADA CAILOR

 Pe lângă multe alte lucruri cu care Maramureşul se mândreşte, cel mai de seamă este, indiscutabil, Valea Vaserului. Este micul colţ de rai, o zonă de nedescris în care, dacă vrei să te rupi de toate problemele cotidiene, nu trebuie decât să faci un pas către o lume de poveste.

Valea Vaserului, care măsoară 50 de kilometri din Vişeu de Sus până la staţia terminală Comanu, nu se poate compara cu nicio altă vale din Carpaţi. Ea cuprinde o zonă împădurită enormă, care până la taberele muncitorilor nu este locuită şi singura cale de acces o reprezintă calea ferată forestieră. Călătoria pe Valea Vaserului, fie o excursie de o zi cu trenul sau o drumeţie mai lungă cu cortul, este până astăzi o aventură. În mijlocul pădurii întunecate, sau pe pajiştile invadate de soare, în gările singuratice sau în tabăra energică şi zgomotoasă a muncitorilor din pădure, se deschide o lume fascinantă, o altfel de lume.

Zeci de mii de turişti vizitează anual această zonă şi tot atâţia promit că se vor întoarce. Valea Vaserului este un loc nealterat total de om şi este locul în care o călătorie nu va face altceva decât să te bine dispună. Încă de la intrare semnalul telefonic se pierde, astfel fiecare se va putea deconecta de tot. Pe parcursul ascensiunii spre ultima staţie drumul devine tot mai feeric, iar privelişte e incomparabilă cu orice aţi văzut până în acel moment.

În cazul în care sunteţi un iubitor al legendelor, să ştiţi că şi în acest caz povestea este una de neegalat. Dacă vreţi să vă aventuraţi în căutarea unei poveşti frumoase pe Vaser, veţi căuta bradul mitic despre care se spune că ajungea până la cer. Localnicii povestesc şi astăzi că mulţi oameni au căutat pomul, însă nimeni n-a reuşit să dea de el. Potrivit legendei, în vremuri de mult timp uitate exista un brad înalt până la cer pe care s-au coborât oamenii întâia oară pe pământ când au venit din rai.

Un alt punct de atracţie pentru Valea Vaserului este o plimbare unică cu Mocăniţa. Numită şi obiectivul turistic numărul 1 al României în 2013, Mocăniţa este cea mai iubită metodă de transport în Munţii Maramureşului. Mocăniţa porneşte de la Vişeu de Sus şi traversează, în drumul ei către destinaţia finală, păduri şi văi din munţii Maramureşului. Pasagerii pot să observe cum locomotiva care tractează trenul este alimentată cu lemne si cu apă. După sosirea la destinaţie, urmează o pauză pentru încărcarea materialului lemnos, timp în care turiştii pot să facă o scurtă drumeţie în pădure şi să servească masa în natura.

Pe drumul de întoarcere călătorii pot să audă fluierul locomotivei prin care mecanicul transmite semnale. Traseul de aproximativ 50 de kilometri se parcurge în aproape 8 ore, perioadă în care fiecare turist va putea vedea în toată Valea Vaserului.

Pentru a putea vizita Valea Vaserului va trebui să mergeţi până în oraşul Vişeu de Sus. Acesta se află la aproximativ 115 kilometri de municipiul Baia Mare, însă pe traseu veţi putea vedea multe alte obiective turistice. În ceea ce priveşte cazarea la Vişeu, există peste 30 de pensiuni care practică preţuri de la 60 de lei pe noapte, până la 210, în funcţie de pretenţiile fiecărui client. Un lucru însă trebuie să-l ştiţi. Dacă aţi v-aţi hotărât să mergeţi cu Mocăniţa pe Valea Vaserului, trebuie neapărat să aveţi la dumneavoastră haine groase, încălţăminte pentru o expediţie în munţi şi neapărat mâncare.

Cea mai impresionantă cascadă din România este în Maramureş

Dacă tot aţi ajuns în Maramureş şi dacă tot sunteţi în Vişeu un alt loc superb al judeşului nostru se află doar la câţiva kilometri de aceast oraş. Situată în nord-estul Munţilor Rodnei, Cascada Cailor este una din principalele atracţii turistice a Maramureşului. Aflându-se la o altitudine de 1.300 de metri şi având o cădere de apă de aproximativ 100 de metri, cascada este considerată a fi cea mai mare din România. Dimensiunile impresionante, legendele ţesute de-a lungul anilor în jurul cascadei, dar şi amplasamentul în inima muntelui crează un tablou perfect, care subliniază cu desăvârşire frumuseţea sălbatică a naturii.

După două ore de mers agale, pornind din oraşul Borşa înspre inima muntelui, prin văi adânci şi pe poteci abrupte, ajungeţi la una dintre cele mai frumoase cascade din România. Situată la o altitudine de 1.300 de metri, cascada are o lungime de aproape 100 de metri şi este formată din trei trepte succesive de cădere a apei. Învăluită de legende, oferind o imagine de neuitat, Cascada Cailor este, la rândul ei, o atracţie pentru mii de turişti în fiecare an.

Localnicii din apropierea ei povestesc de unde a venit numele cascadei. „Era odată locul cel mai frecventat de borşeni pentru a-şi duce caii la păscut, până au apărut urşii. Când au atacat urşii, caii au sărit în hău şi aşa i-a rămas numele de Cascada Cailor”, spune un localnic. O altă legendă populară în zonă spune că în vremuri demult apuse, când zona era asaltată de cotropitori, o herghelie de cai, dintre cei mai frumoşi ai ţinutului, şi-a găsit sfârşitul în prăpastie. Aceştia s-au aruncat în gol evitând astfel să fie capturaţi de inamici. Lacrimile borşenilor, supăraţi pentru pierderea suferită, ar fi format cascadă, cunoscută până în zilele noastre sub denumirea de Cascada Cailor.

Accesul la cascadă se poate face fie pe jos, pe poteci, sau cu ajutorul telescaunului. Pentru cei ce aleg cea de a doua variantă, distanţa rămasă între locul unde opreşte telescaunul şi cascadă este la aproximativ 15 minute de mers pe jos. Căderea de apă este greu accesibilă iarna, din cauza stratului gros de zăpadă şi a cărărilor abrupte, dar pe timpul verii se transformă într-o atracţie irezistibilă pentru turişti. Sursa principală de apă a cascadei o constituie topirea zăpezilor şi este întreţinută de precipitaţiile din timpul anului.

Cei dornici să petreacă mai multe zile în complexul turistic Borşa au numeroase oferte de cazare. Preţurile variază între 50 de lei/noapte/persoană la o pensiune de două margarete, putând să ajungă până la 180 de lei pentru un apartament într-un hotel de 3 stele. De asemenea, dacă ajungeţi în zona Borşa nu trebuie trecute cu vederea nici Lacul Iezer, Rezervaţiile Pietrosul Rodnei, Salhoi, Piatra Rea, Cornu Nedeii şi, pe timp de iarnă, pârtiile de schi.

Litera

Eiji Yoshikawa-Musashi

„Un roman în marea tradiţie a naraţiunii japoneze. O carte vie, rafinată şi plină de imaginaţie, abundind în personaje memorabile, multe dintre ele reale. Împletind dragostea neîmpărtăşită cu răzbunarea şi cu dăruirea absolută faţa de Calea Samuraiului, «Musashi» zugrăveşte în chip remarcabil o lume care ne este foarte puţin cunoscută.“

Pc

Laptop Lenovo ThinkPad X220 Tablet cu procesor Intel® Core^TM i5-2520M 2.50GHz, 4GB, 320GB, Intel® HD Graphics, Microsoft Windows 7 Professional

 

·       Tip procesor: Intel® Core^TM i5

·       Model procesor: 2520M

·       Tehnologie procesor: 32 nm

·       Frecventa procesor: 2500 MHz

·       Tip display: IPS

·       Diagonala: 12.5 inch

·       Securitate: protectia datelor cu TPM(TCG 1.2), Cititor de amprenta

·       Capacitate memorie: 4 GB

·       Caracteristici speciale display: Digitizer pen & five finger gesture, Anti-Glare, Anti-Reflective, WideView 170°

·       Rezolutie: 1280 x 800

·       Tip memorie: DDR3

·       Capacitate Hard Disk: 320 GB

·       Greutate: 1.8 Kg

·       Memorie maxima: 8 GB

·       Sistem de operare: Microsoft Windows 7 Professional 64 biti

·       Viteza de rotatie: 7200 rpm