Experienţe care prevestesc moartea by MTC

Nimeni nu poate prezice momentul exact al morții. Totuși, medicii din sistemul paliativ au identificat câteva simptome ca fiind specifica apropierii morții. Aceste semne fac parte din sistemul natural al morții și se identifică cu pierderea gradată a energiei organismului.

Un prim semn este pierderea apetitului. Bolnavul refuză să mănânce sau să consume lichide. Cei aflați aproape de sfârșit nu mai pot înghiți. Oboseala excesivă, slăbiciune fizică accentuată, somn prelungit, sunt alte simptome. Creierul începe să cedeze și intervine o confuzie mentală.

Muribunzii știu când vor trece în lumea de dincolo. Își văd prietenii și rudele decedate, susține jurnalista Patricia Pearson, care timp de cinci ani a studiat muribunzi. Ea susține că muribunzii știu când vor muri și cum vor muri.
Cu 72 de ore înainte de a muri, muribundul începe să vorbească în metafore despre o ultimă călătorie.
Pearson susține că în urma discuțiilor avute cu muribunzii și a observării directe, aceștia purtau discuții lungi cu rudele care muriseră.

Potrivit unui strudiu, persoanele îndoliate simt prezența celor morți încă o perioadă de timp.
Yvonne Carson care a suferit un accident aviatic, povestește despre tunelul de trecere în cealaltă lume. Ea a comparat lumina din tunel cu o dragoste maternă. Psihiatrul Raymond Moody precizează că muribundul devine radiant în momentul intrării în tunelul de trecere. Unii dintre muribunzi vorbesc despre intrarea lor în tunel, ca fiind o cameră, feeric luminată.

Fiecare dintre noi ne-am întrebat dacă există cu adevărat o altă lume. Presa a relatat pe larg, cazul celor care au atins acea lume, după care s-au întors, la vechea viață. Interesant este faptul că o mare parte dintre aceste persoane, povestesc lucruri similare. Ieșirea din corp, levitația, tunelul, lumina, parcurgerea filmului vieții în câteva secunde.
Un miliardar rus va sponsoriza un concert al cântăreței Amy Wainehouse, postmortem. Cu ajutorul tehnologiei 3D și a unei orchestre el o va readuce pe cântăreață pe șcenă. Miliardarul susține că o va face nemuritoare pe cântăreață.
Osho, unul dintre cei mai controversați mistici ai secolului XX, spune că sfinții știu cu șase luni înainte să moară, locul, data și modul în care se sting. Oamenii obișnuiți știu cu o oră sau cu o zi, momentul morții.

Mi-am amintit faptul că Sfântul Părinte, Arsenie Boca, a știut cu precizie ziua în care va muri. La fel au stat lucrurile și cu Nostradamus, care a spus familiei ziua în care va muri. Lucru care s-a adeverit. Emil Cioran a vorbit mult despre moarte, frică, teamă de moarte. El susține că moartea nu e pe de- a-ntregul inutilă. Tocmai datorită ei ne va fi dat, poate, să redobândim totuși răstimpul de dinainte de naștere., unicul nostru spațiu. Există încă o speranță dacă putem să revenim la un alt univers.

În timpul celui de al doile Război Mondia, medicii japonezi au tras o concluzie, mai mult decât uluitoare. După momentul decapitării unei persoane, aceasta rămânea încă lucidă timp de 15-20 secunde. În cartea tibetană a morții este un text care descrie ce se întâmplă cu conștiința omului după moarte, în intervalul cuprins între moarte și cealaltă renaștere.

Cartea descrie transformarea elementelor constituente ale corpului. Pământul se transformă în apă, apa se transformă în foc, focul de transformă în aer, aerul se dizolvă în conștiință. Apoi intervine o experiență a unei luminozități. Acolo nu mai există întuneric, nici separație, direcție sau formă, ci doar lumină. Defunctul nu se știe dacă în acel moment este viu sau mort, totuși el își poate vedea familia și îi poate auzi plângând. Își vede propriul corp, întins pe pat.

Acum ești pregătit să intri în lumină, unde vei întâlni cele 42 de zeițe pașnice. Nu ești pregătit să intri în acest spațiu dacă nu renunți la ego și la trecut. Dacii considerau moartea ca fiind destinată oamenilor demni. Adevărata viață începea după moarte. Era o trecere către zei. La fiecare 5 ani, dacii făceau jertfe zeului Zamolxe. Cei mai viteji dintre ei se ofereau să moară.

Îmi vine în minte acum cuvântul japonez kamikaze, în traducere vânt duios. Se spune despre persoanele kamikaze, statistic vorbind, că mai mult de jumătate sunt femei. Sunt mai curajoase femeile, în fața morții?